Atenție! Pericol!

Atenție! Pericol!

2 Timotei 3:1-5

„Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțămitori, fără evlavie,

fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine,

vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia.”

În zilele premergătoare venirii Domnului Isus Cristos pentru a-Și lua mireasa acasă în cer, după cuvântul lui Dumnezeu, lumea va intra într-o stare de agitație și de confuzie. Nu își va mai găsi „busola” din punct de vedere etic, moral.

Oamenii se vor deda la tot felul de răutăți și fărădelegi, nu vor mai fi iubitori de bine, ci mai degrabă obraznici, și fără evlavie.

Lumea va nesocoti poruncile lui Dumnezeu și astfel se va îndrepta spre abisul Iadului.

Nu este de mirare faptul că între lumea care Îl ignoră pe Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu și Biserică se deschide tot mai larg o prăpastie adâncă.

Prietenul meu credincios, te îndemn în Numele Domnului Isus Cristos să fii cu ochii în „patru”, să te ferești de tot ce este înafara voii lui Dumnezeu, pentru că trăim vremuri „periculoase” și „alunecoase” spre abisul Iadului. Alege părtășia oamenilor de bine, care caută neprihănirea și viața cu Cristos.

Este adevărat faptul că alegând pe Dumnezeu ca Tată și pe Fiul Său, pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor, noi creștinii suntem uneori disprețuiți, considerați ca fiind slabi și iremediabili de „obtuzi”.

Oare, trebuie să ne cerem scuze pentru faptul că L-am ales pe Cristos ca Mântuitor și ca model al vieții noastre?

Că vrem în mod deliberat să fim alături de cei ce umblă pe cale cu Dumnezeu, urmând-ul pe Isus?

Că am ales eternitatea în detrimentul vieții scurte și plină de dureri pe pământ?

Că am ales să căutăm să facem binele și nu răul, să iubim oamenii și să-i respectăm în toate zilele vieții noastre?

Că am ales să trăim în așa fel încât să îndrăznim să murim pentru Cristos?

Făcând aceste alegeri în viața noastră, oare pe cine am vătămat? Cui i-am adus vreo atingere morală?

Al cui fiu sau a cărui fiică au ajuns într-o stare mai rea, sau depravată din cauza faptului că locuim în același oraș, pe aceeași stradă?

Oare pe cine am determinat să facă răul, sau să săvârșească o nelegiuire în umblarea noastră pe pământ?

Este vreun soț mai rău, un tată mai depravat sau un cetățean mai rău din cauză că îl urmează pe Isus Mântuitorul?

Suntem „condamnați” ca „rătăciți” pentru simplul fapt că L-am primit în inimile noastre pe Isus Cristos care a murit și înviat pentru noi!

Niciun om, nici o familie, nici o națiune nu este mai rea din pricina prezenței creștinilor în societate.

Atunci se pune întrebarea: De ce oamenii au în ultima vreme un comportament tot mai urât și mai brutal față de credincioși?

Textul de mai sus face o „radiografie” a oamenilor din lume și chiar a celor ce se consideră credincioși dar având doar o formă de evlavie. (versetul 5).

Răspunsul îl găsim în Scriptură anume, Dumnezeu îi anunță pe credincioși de faptul că, Satan care știe că mai are puțină vreme până la judecată, se va dezlănțui ca un leu și se va lupta să „tragă” de pe Cale chiar și pe cei mai tari în credință, dacă va fi cu putință.

Trăim vremuri grele, periculoase!

Pavel ne avertizează în sensul acesta în scrisoarea către Timotei, să ne păzim de lume și de oamenii lumești din Biserică: „Să știi, zice apostolul, că în zilele din urmă vor fi timpuri critice, periculoase, cărora, creștinii cu greu le vor face față.

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, blasfematori, neascultători de părinți, nerecunoscători, trădători, fără dragoste, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpânire de sine, fără sentimente, neiubitori de bine, vânzători, încăpățânați, „umflați” de mândrie, mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.”

Definind viața veșnică, Domnul Isus a rezumat țelul suprem al existenței umane în felul următor: „…să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu. ” (Evanghelia după Ioan 17:3).

Prin urmare, singura noastră vină, a credincioșilor este aceea că am decis să-L cunoaștem pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său în mod personal, să-L urmăm pe El și să fim „sare” și „lumină” în lume.

Domnul Isus se ruga Tatălui și Îi spunea: „Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume, spunea Mântuitorul. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău.”(Ioan 17:6).

Așadar prieten drag, oriunde te-ai afla, nu te rușina de ceea ce ai ales să fii: un copil al Tatălui etern, mireasă a Fiului veșnic, Templu al Duhului Sfânt, regină pentru Rege în Palatul Regal, unit astfel cu Cristos pentru totdeauna și în veci de veci.