Apucă viața veșnică!

Apucă viața veșnică!

1 Timotei 6:11-14

„Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.

Luptă-te lupta cea bună a credinței, apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.

Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viață tuturor lucrurilor, și înaintea lui Isus Cristos, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont,

Să păzești porunca, fără prihană și fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos.”

Dacă îți dorești cu toată ființa cerul și „aspiri” la viața veșnică lângă Domnul Isus, trebuie, așa cum ne învață Pavel, să „o rupi cu păgânătatea”, pentru că nu poți trăi aici pe pământ după obiceiurile și standardele lumii, sau având doar o formă de evlavie și apoi să crezi că vei trece „pragul” veșniciei lângă Cristos. Acest lucru este cu neputință, pentru că cine se apropie de Dumnezeu, trebuie trăiască în sfințenie, după cum El Însuși este sfânt.

Nici un credincios, oricât de tare i s-ar părea că este, să nu creadă că nu poate fi atins și la un moment dat chiar învins de păcatele care înfășoară lumea. Cel rău stă la pândă ca să „atace” mai cu seamă pe cei ce sunt ai Domnului.

Pericolul căderii este foarte mare, de aceea nimeni nu are voie să cocheteze cu păcatul. Îndemnul apostolului rostit pentru Timotei este valabil și pentru noi: „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri…”, pune-te la adăpost sub aripile ocrotitoare ale lui Dumnezeu, ca să fii scutit, scăpat, mântuit.

Tu, care ești om al lui Dumnezeu, trebuie să te ferești de învățători și de învățături false, de erezii „strecurate” în vorbirea unora, de lăudăroșii, trufii, iubire de bani…

În schimb, conform textului, trebuie să cauți cu tot dinadinsul și cu toată inima „neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea…”

Lucrul acesta nu este posibil înafara credinței în Isus Cristos, Domnul.

, , Apucă viața veșnică la care ai fost chemat“ nu este un chemare disperată la apucarea mântuirii, pentru că Pavel știa că Timotei este mântuit și a apucat viața veșnică. Cuvântul Domnului spune că: , , Cine are pe Fiul are viața veșnică“.

Expresia , , apucă viața veșnică la care ai fost chemat“ are sensul de statornicie în credință: „rămâi statornic în credința care s-a sălășluit în tine, prin auzirea Cuvântului”. Nu cocheta cu lumea și cu lucrurile ei.

Cu alte cuvinte, ancorează-te pe Stânca pe care ai fost așezat și nu lăsa ca cel rău să-ți taie „legăturile”.

Judecă toate lucrurile în virtutea învățăturilor pe care le-ai primit; fă-ți toate gândurile ascultătoare de Cristos și toate faptele tale să fie în concordanță cu credința dată odată pentru totdeauna sfinților.

Apucă viața veșnică cu amândouă mâinile și coboar-o în inima ta; fă veșnicia parte din trăirea ta de fiecare zi. Pentru că un creștin adevărat nu mai trăiește viața după ritualurile, obiceiurile, sau standardele lumii, fiind intrat deja în viața veșnică, însă trebuie să o păstreze ca pe o comoară de mare preț, adânc întipărită în inimă.

În rugăciunea Sa, Domnul Isus se roagă și spune în Ioan 17:15-16 „Tată, nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.”

La întâlnirea cu Isus, El te scoate, te salvează de influențele lumii, te „izolează”, îmbrăcându-te în Lumină și înconjurându-te cu slava Sa.

Cum ai putea să-ți duci efectiv „lupta cea bună a credinței“ și cum ai putea să apuci viața veșnică altfel, decât fugind de lucrurile lumii și căutând cu „disperare” legătura intimă cu Isus Cristos, Domnul?

La toate acestea apostolul adaugă două recomandări indispensabile celui ce își dorește veșnicia lângă Cristos. Mai întâi: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei”. Este vorba aici de lupta ce bună pe care trebuie să o biruiești în „arena” lumii, unde „arbitru” este Satan.

În lupta aceasta suntem încurajați să înfruntăm păcatul și să dăm orice piedică la o parte, pentru păstrarea adevărului și pentru a câştiga premiul cel mare, adică viața veșnică la care am fost chemați.

Despre această luptă a credinței și a curăției de inimă, a scris apostolul Pavel spre „apusul” vieţii sale: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” 2 Timotei 4:7.

A doua recomandare pe care Pavel o face oricărui credincios, este o continuare a primei recomandări și este aceasta: „Apucă viaţa veșnică”.

Viaţa veșnică nu este aici pe pământ, chiar dacă suntem mântuiți prin jertfa Domnului Isus, El Însuși Viața.

Evrei 11:9-10 „Prin credință a venit (Avraam), și s-a așezat el în Țara Făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isac și Iacov, care erau împreună moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe.

Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.”

Veșnicia ne este prezentată de către apostol, ca fiind bucuria finală și a primirii tuturor binecuvântărilor cereşti, ca o răsplată a luptei bune și biruitoare, a credinţei, la întâlnirea cu Isus Cristos pe norii cerului.

Ținta oricărui credincios adevărat, nu este alergarea după bunăstarea, sau îmbogățirea în viața trăită pe pământ, lucruri care îl trag înspre păcat, ci fugind de toate ofertele lumii, să ajungă în veșnicie lângă Cristos, care este Domnul.

În concluzie, oricât ne-am lupta, viața se scurge ca nisipul printre degete. Anii noștri pe pământ „trec iute ca un sunet… cu trudă și durere.” Psalmul 90.

Veșnicia nu se termină niciodată! Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne luptăm lupta cea bună a credinței, fugind de „atracțiile” lumii și curățiți în jertfa lui Isus, să ne continuăm umblarea cu Dumnezeu, dincolo în ceata sfinților.

Viața aceasta de pe pământ, aleargă spre mormânt. Viața veșnică este dincolo de pragul acestei vieți, de aceea suntem îndemnați să ne străduim să trecem biruitori în lupta cea bună asupra „lumii”, să ne înfățișăm curați, sfinți, neprihăniți acolo unde Cristos ne-a pregătit casa veșnică.