Anii!?

Anii?

Ce este timpul? Ce sunt anii?

Am stat și m-am gândit, am căutat în DEX să înțeleg mai bine ce înseamnă timp și nu am găsit un răspuns clar.

Timpul este ceva aproape nedefinit; nu-l poți conserva; nu-l poți așeza undeva ca să îl folosești mai târziu, nu-l poți opri oricât de mult te-ai strădui; el tace și trece! Timpul trece cu viteză, nu se oprește în „gară”: ce repede a mai trecut o zi, o săptămână, un an și noi rămânem pe „peron”, uitându-ne la bagajul pe care-l purtăm pe umeri, tot mai greu, tot mai greu, pentru că adunăm mereu: un pic la genunchi, un pic la inimă, puțin la rinichi, câte ceva la oase...

S-a dus ziua, s-a dus anul…important este să nu pierdem clipa!

Într-o clipă de neatenție ți se pot întâmpla atâtea lucruri și de cele mai multe ori nu te poți bucura de ele; ba mai mult, poți să-ți pierzi chiar viața într-o clipă de neatenție.

Domnul să ne dea multe clipe de felul acesta în anul 2023.

Ce sunt anii vieții noastre? Anii, de asemenea se duc și parcă acum spre final au prins viteză mai mare. Trec de parcă nu au fost…!

Anii sunt niște trepte pe care le urcăm spre infinit și pe măsură ce ne apropiem de prag, le parcurgem tot mai greu.

La început ne urcă părinții în brațe; apoi, când creștem, ne iau de mână și ne ajută să urcăm treaptă cu treaptă, până sus…

În urmă, când suntem mari ne „scapă” din mâini și începem să urcăm singuri.

Din experiență, vă spun că, până la cincizeci de ani, am urcat treptele „fluierând”, fără nici un efort; apoi până la primul „prag” prezentat de Moise în Psalmul 90 am lăsat „fluierul” deoparte și am început să urc în tăcere, ca să fac efort cât mai mic, iar după aceea am început să urc mult mai încet și mai greu. Și simt la fiecare „pas”, treapta pe care o urc.

Important este să nu te oprești; să urci tot mai sus, tot mai sus, până când vei ajunge să îmbrățișezi picioarele Celui ce te-așteaptă cu drag: Isus Cristos, Domnul, care te așteaptă cu brațele deschise, să te strângă la piept, ca pe ucenicul Ioan.

Dar înainte de aceasta, eu personal vreau să-I cad la picioare să I le sărut mult, ca și Maria în casa lui Simon leprosul, pentru că a umblat pe pământ pentru mine și apoi le-a lăsat în mâinile păgânilor ca să le străpungă cu piroane.

Urarea care se face în zilele acestea, în lung și în lat este: An nou fericit! Sărbători fericite!

M-am gândit că, dacă anul ar fi bucuros și fiecare zi din an ar fi fericită și dacă toate sărbătorile ar tresălta de fericire, iar eu aș fi abătut, necăjit, aș fi lipsit de multe lucruri, gârbovit de probleme și încercări, …. . nu mi-ar folosi la nimic.

Totul ar fi „deșertăciune a deșertăciunilor!” După cuvintele lui Solomon.

De aceea, am să fac cititorilor iubiti, o altfel de urare și anume: Să fiți bucuroși, sănătoși și fericiți în toate zilele anului în care vom intra. Să nu vă lipsească pâinea cea de toate zilele și nici Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu de pe masă…

Să nu duceți lipsă de nici-un bine să nu rămâneți datori nimănui, dimpotrivă să îndatorați pe mulți.

Și în loc de urarea: „De crăciun să fii mai bun”, am să vă fac alte urări din toată inima și cu toată sinceritatea: Să fim mai blânzi (oile nu sunt bune, ele sunt blânde), Domnul Isus Cristos; El, Păstorul cel Mare, S-a identificat cu oile și ne-a învățat să luăm exemplul Lui: „să fim blânzi și smeriți cu inima”, să fim mai darnici, mai iubitori, mai tăcuți, mai sinceri, mai aproape unul de altul, mai credincioși și împreună mai aproape de Domnul.

Domnul să vă binecuvânteze pe toți!