Am greșit când am spus adevărul!

Am greșit când am spus adevărul!

2 Timotei 4:1-5

„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Cristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa:

propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor.

Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist, și împlinește-ți bine slujba.”

După cuvintele Domnului, oamenii vremurilor noastre nu mai suferă adevărul, pentru că nu vor să li se risipească iluziile pe care și le-au format despre viață, despre credință, despre felul cum lucrează Dumnezeu.

Însă contează foarte mult ascultarea de sfatul apostolului din versetul 5: „Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist, și împlinește-ți bine slujba.” Ceea ce înseamnă să nu deviezi de la adevăr, să nu te lași dus de „valul” lumii care a pătruns adânc în Adunări.

Totuși, „ne mințim zi de zi, că am fost, că vom fi... ” și nu vrem să schimbăm nimic, nu vrem să cedăm nimic. Mergem înainte ocolind adevărul, când El este la îndemâna noastră, gata să ne îndrume pe Calea cea dreaptă.

În lipsa adevărului, oamenii se hrănesc cu iluzii, de aceea, ori de câte ori este rostit adevărul în auzul urechilor lor, îl resping cu agresiune.

Cel mai grav lucru este faptul că unora le place să trăiască într-o realitate iluzorie, chiar și atunci când este vorba de adevărurile Biblice.

Pavel apostolul Domnului avertizează că în vremea aceasta din urmă, „… oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor.

Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”

Dacă Duhul Sfânt nu mai este lăsat să lucreze, închizându-I-se gura, atunci adevărul nu mai este acceptat și dacă îl rostești, te socotesc greșit.

Diferența dintre credința la nivel de minte și credința din toată inima se vede în faptul că din punct de vedere intelectual, emoțional crezi în Dumnezeu, dar trăiești viața de credință, de parcă totul ar depinde de tine: de ceea ce faci, de felul cum gândești, cum lucrezi, cum te comporți...

Nu întâmplător Scriptura vine în întâmpinarea unui asemenea „credincios” și-i spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta... ” Proverbe 3:5.

În acest ultim capitol din scrisoarea către Timotei, apostolul Pavel, care era gata să „fie turnat” ca jertfă pentru credința sa, face o ultimă chemare solemnă la predicarea Cuvântului curat, sfânt, ne diluat, așa cum a fost lăsat de către Duhul Domnului.

Apostolul îi cere lui Timotei să vestească Cuvântul cu insistență, adică „la timp și ne la timp”, avertizând-ul totodată că vor veni vremuri când oamenii nu vor suferi învățătura sănătoasă, ci își vor căuta învățători după poftele lor.

Cât despre mine, vreau să mărturisesc faptul că voi spune adevărul ori de câte ori voi deschide gura, chiar dacă pentru unii va fi „nebunie” și așa cum spune proorocul Mica în 7:7-8: „…voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele; Dumnezeul meu mă va asculta... chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este lumina mea!”

Mă încred în Domnul pentru că El a rămas Același Dumnezeu plin de îndurare, milos, iertător. Dumnezeu Se proslăvește prin viețile noastre atunci când trecem prin greu, prin prigoană, dacă rămânem în adevăr și ne încredem în El. Dacă trecem prin ape și prin foc acestea nu ne vor atinge, căci Domnul este cu noi, așa ne promite în Isaia 43:2.

„În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.” zice Domnul în Isaia 30:15. Tulburarea este ca o otravă pentru suflet și te împiedică să te conectezi din toată inima ta cu Dumnezeu.

Cartea Proverbelor 25:26 spune așa: „Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat, așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.”

Ne agitam, ne îngrijorăm și ne pierdem pacea. Oricine se află într-o stare de îngrijorare nu are pace și nu poate înțelege, nu poate auzi, nici primi răspuns la rugăciune, pentru că îngrijorarea este dușmanul păcii. „De aceea va spun nu vă îngrijorați... ” zice Domnul Isus în Matei 6:25.

Îngrijorarea aduce cu sine frica de situații, de stări, chiar și de oameni, iar lucrul acesta ne împiedică să ne încredem deplin în Dumnezeu. El cunoaște problemele noastre, știe cu ce ne confruntăm, dar are un plan și o răsplătire pentru noi, chiar dacă acum nu le înțelegem.

Prin urmare, Dumnezeu vrea să rămânem în liniște și odihnă, încredințați că El vede, aude, Îi pasă și este în controlul situației. „Să nu audă Cel ce a sădit urechea? ... Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?” întreabă psalmistul în 94:9.

În concluzie, Duhul Domnului face un apel la loialitate față de Evanghelie și la o trăire responsabilă pentru fiecare credincios, oferind nădejdea că, indiferent de încercări, sau de respingerile celor din jur, credința rămâne o luptă care merită dusă până la capăt.

Prin urmare, prieten drag, așa cum îi spun sufletului meu, îți spun și ție: alege să-ți pui nădejdea în Dumnezeu în orice împrejurare a vieții tale. „…chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va rodi... eu tot mă voi bucura în Domnul…”, așa a ales și Habacuc: 3:17.

Alege să te închini în adevăr, înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă nu primești răspunsuri imediate... El lucrează cum noi nici nu gândim...