Aidoma lui Isus!

Aidoma lui Isus!

Ioan 15:12-14

„Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu.

Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.

Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu.”

Doamne, Te iubim, căci Tu ne-ai iubit mai întâi, Tu ne-ai ales să fim un popor al Tău. Tu ne-ai smuls din „groapa” pieirii, ne-ai spălat de orișice păcat, ne-ai îmbrăcat cu haina albă a neprihănirii. Tu ai deschis pentru noi o cale luminoasă spre cerul Tău și ne-ai invitat să mergem pe ea fără șovăire, uniți în dragoste frățească.

Așa cum ne-a iubit Domnul pe noi, întocmai (aidoma) trebuie să iubim și noi pe aproapele nostru. Aceasta este o lege eternă, care ne obligă să avem aceeași dragoste și același caracter (blând, smerit, ascultător) ca al Domnului Isus Cristos; întocmai ca al Lui. Nici nu se poate să fim altfel, dacă suntem „altoiți” ca „mlădițe” în Vița din care ne tragem seva de viață, de dragoste, de credință.

Versetul 12: „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu.”

Porunca aceasta a iubirii nu se referă neaparat la „cantitate”, (cât de mult poți să iubești), ci se referă la „calitatea” dragostei pe care o dăruiești celui de lângă tine și nu este ceea ce putem face noi, ci este ceea ce poate Domnul Isus, ca Viță, să facă în noi. Lucrul acesta înseamnă că suntem chemați să iubim pe aproapele nostru, cu aceeași dragoste divină, cu sacrificiu de sine, întocmai cum ne-a iubit Domnul Isus.

Domnul Isus, fiind adevărata Viță cerească, rodește „vinul” dulce al bucuriei sfinte, al dragostei divine, al bunătății și toate acestea la un loc, înveselesc inima credincioșilor care au gustat și au văzut ce bun este Domnul.

Tot la fel și noi, care suntem mlădițe în Vița aceasta Nobilă, trebuie să aducem (aidoma), întocmai aceleași roade plăcute înaintea lui Dumnezeu, pentru ca și inima Lui să fie bucuroasă.

Portița de ieșire dintr-o situație sau alta care apare în viața noastră nu se deschide atunci când ne frământăm asupra felului în care să găsim rezolvarea prin puterile noastre, ci se deschide atunci când ne concentrăm asupra a ceea ce putem câștiga din situația respectivă, pentru a deveni asemănători (aidoma), cu Domnul nostru Isus Cristos.

El a trecut prin situații deosebit de grele în timpul cât a fost întrupat pe pământ ca Fiu al omului și a fost biruitor, începând cu ispitirea din pustie și până la crucea din Golgota, pentru că S-a încrezut în Tatăl care L-a trimis pentru salvarea noastră.

Dumnezeul nostru, „Yahve”, care înseamnă „Eu sunt”, este Același din veșnicie în veșnicie; în El nu este nici măcar umbră de schimbare: ce spune El împlinește cu credincioșie și ce poruncește El ia ființă.

Profetul Ieremia ne amintește lucrul acesta în capitolul 1:11-12 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi Ieremio?” Eu am răspuns: „Văd un veghetor.” Și Domnul mi-a zis: „Bine ai văzut, căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-L împlinesc.”

Ce mare Dumnezeu avem, El este credincios făgăduințelor Sale și chiar atunci când greșim, El ne iartă și Își împlinește făgăduințele față de noi, dar ne cere, așa cum Domnul Isus i-a spus femeii adusă la El ca să o judece pentru păcatul comis: „Du-te, dar să nu mai păcătuiești!”

Păcatul este „zidul” de despărțire dintre om și Dumnezeu. Nu întâmplător Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul ca să dărâme acest „zid” prin jertfa de la Calvar și oricine crede în Fiul, are trecere înaintea Tatălui.

Dumnezeu are un plan de mântuire pentru viața noastră și pentru că ne iubește cu o iubire veșnică, ne va purta mereu de grijă.

El ne iubește atât de mult, și atât de mare este mila Sa față de noi, încât nu ne va lăsa niciodată la îndemâna celui rău: „Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine... ” Zice Domnul în Isaia 54:10.

Cine mai poate să facă asemenea declarații de dragoste și apoi să le împlinească?

Nimeni în cer și nici pe pământ nu este vrednic, afară de Domnul, Dumnezeu!

Așadar, prieten drag, să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta, așa cum este porunca din Deuteronom 6:5 înseamnă să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău cu pasiune și cu tot „focul” inimii tale, să privești spre El în orice vreme și să te supui cu toată ființa ta harului Său divin.

Dumnezeu poate lucra într-un mod miraculos chiar astăzi, ca să ne protejeze și să ne scoată din strâmtorare, cu condiția ca „El să fie chiar de astăzi” pe primul loc în viața noastră.

Apocalipsa 3:10 „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.” Cu alte cuvinte, Domnul Dumnezeu spune: cum ai făcut tu, (aidoma), așa îți voi face și Eu. Tu ai păzit cuvântul Meu, te voi păzi și Eu de nenorocirile care vor veni peste omenire.

Apostolul Ioan scrie în prima sa Epistolă 4:17: „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecății.”

Lucrul acesta înseamnă că așa cum este Domnul Isus, trebuie să fim și noi: aidoma, sau întocmai ca și El, pentru ca la finalul alergării noastre, să putem sta cu fruntea ridicată în fața Marelui Judecător și să nu ne rușinăm de faptele noastre, de vorbele noastre și de toată umblarea noastră pe pământ.

Aceasta este esența credinței: să Îl iubim cu toată inima noastră și să avem părtășie cu Domnul, pentru că, dacă această atitudine sfântă nu ne caracterizează, atunci nu se găsește nimic bun în noi.

Însă Duhul Sfânt care locuiește în noi, nu ne lasă în necunoștință și ne îndeamnă la pocăință, la dragoste frățească și la o asemănare tot mai apropiată de Mântuitorul.

Domnul, Dumnezeu să ne ajute!