Ai obosit pe Cale?

Ai obosit pe cale? Vino la Isus!

Ioan 4:3-6

„Isus a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea.

Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosisf.

Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână.

Era cam pe la ceasul al șaselea.”

Multe și felurite sunt motivele care ne obosesc și ne storc de vlagă; de aceea uneori cădem și nu ne mai putem ridica.

Scriptura zice: „încredințează-ți soarta în mana Domnului, și El te va sprijini”. Psalmul 55:22.

Știi suflet drag, că Dumnezeu vrea să facă un schimb cu tine?

El vrea să Îi dai chiar acum toate grijile, problemele, eșecurile, sau neputințele tale, în schimb El îți va da putere să te ridici și să mergi mai departe, îți va da bucuria și pacea Lui.

Dumnezeu chiar dorește să ne poarte de grijă, ca să ne ferească de căderi, de frământări și epuizări sufletești. Dar pentru aceasta trebuie să ne oprim, să ne odihnim în El, să nu mai facem singuri lucrurile care ne epuizează, îngrijorându-ne de fiecare lucru pe care nu-l putem controla.

„Opriți-vă, zice Domnul, și să știți că Eu sunt Dumnezeu…” Adică al Lui este pământul cu tot ce cuprinde și are putere să te ridice din starea care te-a epuizat.

Dacă ne punem încrederea în Domnul, ne va da pace și odihnă sufletelor noastre, dar mai întâi va trebui să lăsăm poverile și îngrijorările în mâna Lui încredințați în inimă că El poate să ne dea biruință.

Ce schimb extraordinar!

Ușor de zis greu de făcut. Dar, acest lucru se face numai prin credință în mod repetat ori de câte ori simțim greutatea poverilor, a grijilor și îngrijorărilor. Așadar noi Îi dăm Lui toate poverile și frământările noastre, iar El ne dă protecția Sa, sprijin, odihnă și bucurie în Duhul Sfânt.

Da, avem un Dumnezeu care se îngrijește de noi; acesta este un privilegiu și o binecuvântare la care avem acces prin credință. Ori de câte ori te vei încredința în brațul tare al Domnului, vei experimenta cu adevărat sprijinul Lui și vei avea parte de pace și odihnă.

O, dacă nu ar fi Domnul de partea noastră cu măsura Lui nelimitată de dragoste, de ocrotire și purtare de grijă ne-ar copleși frământările sufletești, ne-ar birui îngrijorările și nu ne-am mai putea ridica.

Dar Domnul, ne-a oferit un schimb minunat. Ne-a spus să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările care ne apasă, ne obosesc fără măsură și El ne va da în schimb odihnă, pace și liniște deplină.

Scriptura ne arată că Domnul Isus, călătorind pe pământ propovăduind și lărgind Împărăția cerurilor uneori prin sate, alte ori prin pustiu sau pe mare, a obosit de multe ori. Uneori nu avea unde să-Și plece capul să se odihnească și de multe ori nu-I dădeau răgaz mulțimile care Îl îmbulzeau. Totuși Domnul nu a lăsat lucrarea de mântuire pe seama îngerilor, sau a ucenicilor, ci a mers mai departe, ducându-Și misiunea până la capăt, pentru că ne-a iubit mult.

În Cartea Evrei, cuvântul Domnului ne sfătuiește să ne apropiem de Domnul ca să fim vindecați în sufletele noastre: „Întăriți-vă, dar mâinile obosite și genunchi slăbănogiți; croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriți pacea cu toți și sfințirea fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” Evrei 12:12-14.

Ce minunat, ce blând, ce bun Dumnezeu avem!

El ne învață căile Sale, ne conduce viața: pe unii prin ape, pe unii prin furtuni, pe unii prin foc, pe unii prin mâhnire și întristare, dar pe toți ne ridică și ne salvează prin sângele Mielului.

Căci este scris: „Fiți sfinți, caci Eu sunt sfânt.” 1Petru 1:16. Ca să croim cărări drepte, Dumnezeu ne spune să urmărim pacea și sfințirea cu toți, altfel vom simți apăsarea poverilor sufletești. Dacă însă vom împlini voia lui Dumnezeu, ne va binecuvânta și elibera de orice povară pentru că ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor.

În bunătatea Lui, Domnul te cheamă la El ca să-ți dea odihnă și liniște suflet ostenit și apăsat de atât de multe întâmplări ale vieții. „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați…” Zice Domnul!

Însă dacă nu te-ai ostenit în lucrul Domnului, dacă nu ai lucrat măcar un „ceas” în via Sa, nu ai cum să stai ca să te odihnești pentru că nu ai nevoie de relaxare. De aceea nici nu onorezi chemarea făcută cu atâta drag de către Cel ce vrea și poate să te binecuvânteze cu pace și liniște în omul dinăuntru, iar tu stai și suferi sub apăsarea grijurilor și ale îngrijorărilor care te obosesc până la epuizare.

În textul de mai sus, Îl vedem pe Isus părtaş la suferinţele firii omeneşti, obosit în urma călătoriei la miezul zilei, negăsind pentru odihnă alt loc decât afară din cetate la marginea unei fântâni, din care nici măcar nu avea cum să scoată apă pentru a-Și potoli setea. Pe pământul care l-a făcut și care este al Său, nu avea un loc de odihnă.

Cu toate acestea, Domnul Isus era deplin mulţumit că a putut să vorbească despre mântuire, unei cetăți întregi, printr-o femeie. Pentru că Isus nu urmărea altceva decât împlinirea voii lui Dumnezeu, care-L însoțise în toată călătoria Sa pe pământ. Și voia lui Dumnezeu este ca toți oamenii să vină la mântuire.

Ucenicii Lui erau departe la acea oră din miez de zi, dar Dumnezeu a adus acolo o femeie (nu era ceasul la care femeile obişnuiau să iasă pentru a lua apă), dar în planul lui Dumnezeu aşa trebuiau să se întâmple lucrurile: să se întâlnească o femeie păcătoasă cu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Domnul Dumnezeu a făcut ca o femeie trudită de viață și păcat să iasă în întâmpinarea Dătătorului de iertare și odihnă sufletească.

El, Isus este Singurul care poate să-ți dea cu mână largă, pacea, bucuria și odihna. Vino la El cu credință. El te va primi cu dragoste și nu vei mai simți oboseala în călătoria vieții pe care trebuie să o parcurgi până la final.

Domnul Dumnezeu să-ți dea putere!