Zi de curățenie

1105. ZI DE CURĂȚENIE

Să scriu un gând eu m-am oprit

Căci mă cam tem, m-am rătăcit

Și iată, am staționat

Și un pic mai dur, analizat.

Mă tem că nu mă recunosc

Deși credeam că mă cunosc,

O curățenie am pornit

Și totuși nu m-am regăsit.

Am șters de praf, deredicat

În locuri unde n-am umblat

Și pe sub praf eu am găsit

Un caracter cam zdrențuit.

Mizerie și îngălare,

Găsit-am eu în cercetare,

Ascunse doar sub nepăsare.

Aspiratorul am băgat

Și praful adânc am aspirat

Și când gunoiul am aruncat,

Praful spre mine a zburat

Și am văzut doar indolență

Și mult mai multă repetență,

Eu multe lucruri mi-am propus

Apoi le-am pus pe raft mai sus

Și praful le-a acoperit,

Ce a fost bun, n-am împlinit.

Păienjeni au țesut de zor

Peste dorințe, pânza lor

Fiindcă în vise n-am crezut,

Eu lucrurile n-am făcut,

Nu am luptat, am eșuat

De multe ori chiar am clacat.

Aș vrea ca să fac o schimbare

Și o curățenie mai mare,

Dar praful să nu îl șterg eu

Ci să îl șteargă Dumnezeu

Căci curățenia-i deplină

Și poate să facă lumină,  

El știe ce-i de aruncat

Și ce mai trebuie păstrat,

Ce este doar de șlefuit

Și ce e de înlocuit.

Vreau o schimbare în viața mea

Căci sub moloz viața e grea,

Te rog, să mă ajuți pe mine,

Curat voi face doar cu Tine.

Nu mă lăsa ca să ascund

Sub preș, gunoiul este hâd  

Și tot iese la suprafață,

Eu vreau să am curată față

De aceea, te rog curățește

Tot din ce cerul nu primește.

       Emilia Dinescu