Vrem trezire

Vrem trezire

Mai adu Doamne trezirea
Pentru cei ce vor apropierea
De Tine, să trăiască în neprihănire,
Mai lasă în biserici iarăși o trezire.

Vedem bine că ne-am îndepărtat
Și nu mai slujim cu foc Celui Preaînalt,
Suntem doar căldicei Isuse iubit -
Cu multe lucruri vrășmașul ne-a ademenit.

În viața de zi cu zi am muncit din greu
Dar ne-am îndepărtat de Tine Dumnezeu.
Am lucrat mai mult pentru casă, pentru fire
Dar starea sufletească ne e în ațipire.

Ne dorim trezire, dar nu e de ajuns,
Este doar un gând bun ce ne-a pătruns.
E mult de la: a vrea, a dori, a gândi
Până în clipa când vom înfăptui.

Trezirea n-o să vină numai dacă o dorim,
Va veni când la realitate ne trezim,
Când ne vom da silința în toate cele sfinte
Veghind mult mai mult decât mai înainte.

Trezirea cu toții o dorim și bine facem
Dar să nu mai amânăm, la fapte să trecem.
Dacă vrem o pocăință adevărată
În sfințenie să trăim, o, Tată, o viață curată.

Ațipirea în care trăim majoritatea
În vremurile din urmă, asta-i realitatea,
Suntem delăsători de parcă nu ne pasă
Că o să fim sau nu în patria cerească.

Vrem trezire dar nu ne-am prea silit
Astfel cum ne vom vedea scopul împlinit?
Dacă nu slujim cu dor Celui ce ne-a creat
Avem nădejde că vom fi cu Cel Preaînalt?

Dacă nădejdea noastră este Dumnezeu
Să îl slujim cu râvnă tot mereu,
Că El nu se lasă dator niciodată
El ne va răsplăti în țara minunată.

Mai suntem încă într-o profundă amorțeală
Și-n viața de creștin se simte încă răceală,
Haideți să nu mai stăm în nepăsare
Că Domnul slavei în curând apare.

Decât să amuțim atunci de rușine
Veniți de acum să îi urmăm cum se cuvine.
Că nu ne-a părea rău de silința depusă
Dacă sus vom intra pe a harului ușă.
Amin