Vorbeşte Tu, o Duh Preasfânt

Vorbeşte Tu, o Duh Preasfânt
Acestor zile de pe urmă
Cum ars va fi acest pământ
Şi cum salvată va fi turma

Vorbeşte-le celor bogaţi
Căci nu este nici o plăcere
Să ai averi, să ai argaţi
De sufletul e plin de fiere

Vorbeşte-le celor înalţi
Căci ce deţin, nu este-al lor
Sunt titluri doar, de împăraţi
De-n ţară au din cei, ce mor

Vorbeşte-le şi celor scunzi
Cum despre dânşii este scris
,,Ferice de acei flămânzi
Căci ei vor fi în Paradis,,

Vorbeşte-le la surzi şi muţi
Şi orbilor, ce stau în loc
Doar Tu eşti Cel, ce poţi s-ajuţi
Piciorul, ce se-ndreaptă-n foc

Vorbeşte-le celor din casă
Să-şi cerceteze-a lor trăire
Căci ce folos de stai la masă
Când cei din lume pier în fire

Vorbeşte Tu, o, Duh Preasfânt
Şi nu lăsa să treacă clipa
Peste acei, ce astăzi plâng
Şi înrudiţi se ştiu cu frica

Vorbeşte-le în timp de noapte
Vorbeşte-le în timp de zi
Vorbeşte-le cât se mai poate
Pe-acest pământ a se căi.

Amin!