Vise din Scripturi

Viața aceasta pare-un vis,
Al îngerilor: uneori, coșmar,
O dulce reverie, rareori,
Adesea, e un plâns amar.

Iată, Eva a fost creată
Dintr-un vis al lui Adam:
Dintr-o coastă cu nostalgie,
Dintr-un somn de celibatar,
Din melancolie..
A fost o operă ideală,
Cu o visare, începută,
Și-ncheiată cu-o deșteptare
Și mai plăcută.
Așa, Eva a fost primul vis
Întrupat, din Paradis.

Mai târziu, Avraam a visat,
(Înainte de-a-l avea pe Isaac)
Destinul seminției sale:
I-a fost revelat în Egipt
La piramide, muncind,
Patru sute de ani pustii,
Apoi, din robie, ieșind,
Cu mari bogății.

Dar, Domnul a trimis
Un somn adânc
Peste Adam,
Și-un vis tainic
Lui Avraam.

Visele-adevărate
Din somnul sublim,
Sunt de El revelate,
Și-apoi schimbate
În realitate
Cu „Da”și „Amin”.

Mai târziu, Iacov a visat
Măreața scară,
Pe care îngerii au urcat
Și mai coboară.
În vârful ei, era Dumnezeu,
Vestind Sfânt Numele Său.

După ce Iacov, noaptea, s-a luptat,
(Sau, poate-n vis, a fost testat),
Primind numele Israel,
Fiul său, Iosif, a avut și el
Câteva vise minunate
Și tălmăciri inspirate.
În viața-i de erou, încercările
Căderile, înălțările,
Și-au avut ca obârșie: visele.

În somn
Solomon
A cerut înțelepciune
Și a primit, prin minune!
Dar și slavă, bogăție,
O lungă domnie
Pace-n împărăție.

Iată, dându-ne visele,
Domnul ne cercetează:
Ne-ncearcă gândurile,
Ne vede-alegerile,
Ne înștiințează,
Ne mângâie, ne mustră,
Ne binecuvântează.

Să ne-amintim de viziunile
Lui Daniel, zis-Belșațar,
De profețiile din visele
Lui Nebucadnețar.

Oricine poate primi, oare
Vise prevestitoare?
Chiar de nu ești evreu ori creștin
Și te închini la un idol păgân?
Dar sunt de-obârșie divină,
Din Duhul Sfânt?
Sau de-o sorginte străină,
De la un sol de foc ori vânt?

Profeții din Cuvânt ne-adeveresc
Că sunt trei surse de visare:
Râul din Tronul Ceresc,
Sfere-ngerești inferioare
Și propriile noastre temeri,
Dorințe, griji, care ne copleșesc.

Dar, nu doar eroii
Vechiului Legământ au visat,
Nu doar lui Faraon,
Și altor domni,
Duhul-vise le-a dat,

Pe Iosif, soțul Mariei,
Tatăl Dumnezeu,
Prin vis, l-a încurajat.
De taina fecioriei,
L-a încredințat.
L-a eliberat de „eu”.
Să plece, l-a înștiințat,
Să-L apere pe Fiul Său.

Știm toți de Pavel, de-o corabie,
De un vârtej nimicitor,
Dar și de visul salvator
De suflete, din a mării mânie.
Și de lucrarea–n Macedonia
Cu un început uluitor,
Cu un om, într-un vis
Ce striga: „Ajutor!”

Ce mișcă Adunările?
Ce sunt vibrațiile
Ce compun cântările,
Poeziile, profețiile?
Sunt ecouri dintr-un vis
Plăsmuit în Paradis!

Să visăm și să luptăm,
Să cântăm, să-naintăm,
Spre tărâmul jertfelor răsplătite
Și-al reveriilor împlinite!
Spre Creatorul de realități și vise,
Care ne-ndeamnă, ne cheamă,
Cu brațele deschise!

Amin!

20-02-2013