Vino, vino... acasă!

... Aşteaptă-n rugă să se reaprindă
un tăciune ce s-a stins de multă vreme,
un suflet drag ce-agonizează
în lumea fără de Lumină,
de Dumnezeu se depărtează.
... S-a amestecat cu pleava,
a devenit
... un fiu neroditor... rătăcitor,
ca trestia şi fânul ce cântăresc uşor.
S-a depărtat de Duhul slavei,
de Minunatul, Scump Mântuitor
şi -a ''amestecat'' identitatea,
cu tot ce este pieritor,
uitând de certificatul de
Fiu ceresc, întâiul cel născut,
s-a depărtat ... s-a dus în lumea largă...
murdară, plină de duhoare şi
a lăsat în urma lui
o mamă-nlăcrimată,
o mamă-n încercare
ce-şi plânge fiul cel pierdut.
Se-nalţă rugi, se plânge des la cruce:
-“O, Doamne!
Adu-mi fiul!
Doar Tu îl poţi aduce...!”
Se împletesc în rugi şi lacrimi, suferinţi,
Oftate mame-n chin şi rugăciuni fierbinţi,
... pentru un fiu..
ce şi-a pierdut credinţa,
nădejdea sfântă, pocăinţa.
O mamă plânge lângă această mamă
şi lângă ele multe mame plâng
căci şi-au pierdut copiii
ce au fost odată,
... pe Drummul ce desparte cerul de pământ.
... Se-ndreaptă ''spre apus'' iubita mamă,
dar şi astăzi, fiul îşi mai cheamă
căci este singură pe Drum,
spre drumul veşniciei,
chiar dacă au plecat 'mpreună, doi:
Ea, mama, şi fiul din pruncie.
În urma ei sunt ''lacrimi-chinuri'', suferinţă,
dar nu se lasă,
căci a primit ca dar sfântă credinţă,
să cheme şi să mijlocească
pentru odrasla ce în lume e rămasă.

****
Se lasă seara peste trista mamă;
neobosită, fiul iar şi-l cheamă:
“...Hai, vino, vin' acasă...
Te-aşteaptă Domnul Sfânt la masă.
Întoarce-te!
Te rog, grăbeşte-te... vino... acasă...”