Vindecarea apelor

O Doamne Dumnezeule cel mare,
Privește de dincolo de soare!
Uită-te cât de mult apele sau tulburat,
De când poporul nu a mai ascultat.

Un izvor tulbure a ieșit,
Și în popor s-a răspândit,
Și fiecare se adapă,
Din izvorul tulbure din față.

Nu mai pot deosebi nici un pic,
Apa curată cu care ne-ai hrănit!
Apa curată ce Tu ai lăsat,
Căci poporul s-a stricat.

Dacă odinioară nu te asculta,
Privește din cer și acuma,
Uită-te și vezi căci nimic nu s-a schimbat,
Căci apele tot mai tulbure sau aflat.

Dar Dumnezeule cel mare,
Tu încă dai salvare!
Tu vezi căci izvorul s-a stricat,
Pune sare în el să fie salvat.

Dacă poporul a cârtit,
Căci apă amară a băut,
În ziua de astăzi este tot așa,
Tot moarte și șterpăciune în biserica Ta.

Dar adu-ți aminte căci un legământ am încheiat,
Și pe Tine te-am chemat!
Nu lăsa izvorul să ne otrăvească,
Și mai mult în această viață.

Arată-ți puterea Ta cea mare,
Și vindecă încă o dată apele sub soare,
Vindecă izvorul ce Tu l-ai lăsat,
Căci poporul l-a tulburat.

Nu a ascultat de ce ai poruncit,
Și apele sau înegrit!
Poporul bea apă murdară în continuare,
Căci s-a obișnuit cu starea aceasta sub soare.

Dar dacă nu faci Tu ceva,
Moartea se va aplana,
Poporul va muri,
Din cauza apelor tulburi.

Vindecă Tu încă o dată,
Apele din biserica Ta minunată!
Ridică din nou poporul care s-a scufundat,
Și ajută-l să fie salvat.

Întinde-ți mâna Ta cea mare,
Și răscumpără pierduți sub soare,
Adu-ți aminte de poporul Tău,
Căci Tu ești Dumnezeu.

Numai Tu mai poți face ceva,
Poporul nu mai deosebește acuma!
Nu mai deosebește stânga de dreapta înaintea sa,
Căci prea amare sunt apele în care se scaldă acuma.

Dar ce este mai grav în dată,
Este căci le place apă murdară,
Nimeni nu se ridică ca un viteaz,
Să vestească căci moartea îi așteaptă degrab'.

Toți au adormit,
Și nici unul nu se mai scoală grăbit,
Să spună degrabă: Nu e bună starea noastră în dată...

Am luat-o pe o cale greșită,
Căci avem un izvor cu mocirlă!
Trebuie să ne întoarcem degrabă,
La apa noastră curată.

Trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu,
Ca să vindece poporul Său,
Cine se mai ridică degrabă,
Ca adevărul să îl vestească.

Sau să stea pe turn la rândul său,
Cum a stat Habacuc mereu!
Să strige cu putere degrabă,
Căci poporul a luat-o pe o cale greșită în dată.

Nimeni, nimeni nu se mai ridică,
Căci izvorul este cu mocirlă,
Izvorul nu este curat,
De aceia nu mai este putere ca altă dat'.

Dar dacă tu vezi dragul meu,
Căci nu merge bine poporul lui Dumnezeu!
Tu poți să te ridici degrabă,
Să îi tragi din izvorul de gheață.

Tu poți să dai un izvor curat,
Cum scrie Cuvântul Celui Preaînalt,
Ca poporul să se trezească,
Din izvorul murdar din care se adapă.

Căci asta caută Dumnezeu,
Oameni care cunosc izvorul Său!
Oameni care cunoasc cu adevărat,
Izvorul Celui Binecuvântat.

Da te caută Dumnezeu,
Dacă ai rămas la izvorul Său,
Are nevoie de tine,
Ca poporul să își revină.

Nu te teme dacă singur ai rămas,
La izvorul cel curat!
Domnul are nevoie de tine,
Căci poporul s-a pierdut și ști bine.

Da e greu când poporul se adapă,
Din murdăria ce îl înconjoară,
Dar dacă este un om care sincer lângă Domnul a rămas,
Îl va ridica ca pe David odat'.

Apele sunt tulburi căci pe mulți a cuprins,
Și izvorul e rece aproape stins!
Numai Dumnezeu poate face ceva,
Cu cei ce sincer au rămas lângă El acuma.

Amin