Viaţa de rugă

Mi-e viaţa de rugă atât de săracă,
Şi-atâta de rar pe genunchi mă aplec
Să stau până simt c-al Tău Duh mă îmbracă
Şi clipe măreţe cu Tin’ să petrec.

Mi-aşa de ruşine că nu am putere
Să las orice lucru firesc, trecător
Şi-n rugă să cer de la Tine putere
Ca-n orice aspect să fiu biruitor.

Să am părtăşie frumoasă, deplină,
În sfânta-ţi prezenţă,Isuse, doresc
Şi duhu-nsetat după Tine suspină,
Dar nu ştiu ce fac, căci tot nu reuşesc…

Atrage-mă, Doamne, cu totul spre Tine
Cu funii de dor, de iubire şi cânt
Şi-nvaţă-mă cum să mă dărui pe mine
În slujba-ţi, cât viaţă mai am pe pământ.

Văd clar în fiinţa-mi că e-o slăbiciune;
Am timp pentru tot ceea ce-i pământesc
Dar când vine vorba a sta-n rugăciune
Motive atunci cu grămada găsesc.

E-o luptă căci firea-i mereu împotrivă
Şi nu vrea ca duhul să fie hrănit;
Fiinţa-mi adesea e slabă, naivă,
Iar sufletu-mi plânge de dor copleşit.

Am mare nevoie Isuse Hristoase
De har, de putere şi de-al Tău sprijin
Să pot sta în rugă şi clipe frumoase
S-avem împreună, al meu Domn divin.

Mă cheamă Tu, vino, vorbeşte-mi, m-ajută
În rugă să vin, să Te caut tânjind;
Făptura-mi de Tine să fie umplută
Iubindu-te mult, pentru slava-ţi trăind.

Amin.
27 septembrie 2013