Venit-au timpuri de amăgire

Se dau grozave lupte pe-al minţii câmp deschis
Un duh demonic ţine în mânã un zapis:
"Mã jur pe tot Infernul, pe tot ce-i rãu şi bun
Cã n-am sã-i las în pace pe sfinţi, pânã-i rãpun!"

Ca ape-nvolburate, ce ies din matca lor
Înneacã-acum pãcatul pe-al Domnului popor.
Divorţuri, lãcomie, avorturi, gelozii,
Fac una cu pãmântul preasfinte mãrturii!

Pãrinţi, copii şi tineri cunoscãtori de har,
Se trag pe sfoarã-ntruna, cu un surâs bizar;
Satan stã-n colţul strãzii şi râde mulţumit
De-abate de pe cale vreun suflet mântuit.

Un duh de rãzvrãtire, cu funii noi în mâini
Îi leagã, i-asmuţeşte îndatã ca pe câini.
De zice ceva mama, cel mic i-o-ntoarce: "Minţi!"
Şi astfel sar copiii cu gura la pãrinţi.

E vreme rea, cum scrie Scriptura-n Timotei
Când lupilor le place în turmele de miei;
Cã-s fãrã apãrare şi cred orice cuvânt
Şi ce le-or spune lupii... le iau aşa cum sunt.

La fel ca-n vremea veche, poporu-i hãrţuit
Şi strigã dupã apã, cã-i de puteri sleit.
Nu au dormit, n-au pâine, n-au apã de izvor,
Şi scot gemete stranii în neputinţa lor...

Vezi dacã sus pe ziduri mai este vreun strãjer
Sã vadã-n zãri oştirea şi carele de fier;
Cãci cei ce se avântã la luptã-n Galaad,
Vitejii tãi, Sioane, se clatinã şi cad!

Sã strige-n gura mare, cu palmele cãuş
"Duşmanii sunt aproape, la zid ajung acuş!"
Ei lasã-n urmã moarte şi-un nefiresc pârjol
Luând cu sine prada, ne lasã teascul gol...

Ahab stã plin de sine în carul de rãzboi
Şi-n urma lui se-adunã îndatã în convoi,
Oştenii lui Israel, cu planul pregãtit,
În care se încrede orice israelit.

Un om trage cu arcul şi nu întâmplãtor
Sãgeata îl atinge, însã nu în picior
Ci-n pieptul care cântã pentru alţi dumnezei:
"Când toţi beau şi închinã, tu de ce sã nu bei?"

Urgie grea ne paşte din cele patru zãri
Iar Izabela tunã din nou cu-ameninţãri...
Ilie-ngenuncheazã pe Muntele Carmel
Şi-n rugãciune strigã şi sufletul din el...

Cu mâna lui, poporul sentinţa şi-a semnat
Trezindu-se, la urmã şi fãrã avocat.
E grea nenorocirea ce-a dat peste popor
De când bãu paharul de vin otrãvitor!

Iar cei aleşi sã fie ai turmelor fruntaşi
Sã-şi fac-o cercetare şi înapoi doi paşi!
La sfânta pocãinţã şi-aproape de popor,
Sã nu intre-ntre rânduri vreun duh înşelãtor! ...

Ca vulpile pãdurii, ascunse-n vizuini,
E-n mintea lor tot felul de dumnezei strãini.
Poporul cade-n luptã. Dar ce le pasã lor?
Sunt prinşi de alte grijuri şi de televizor...

Ca pâinea caldã unsã cu unt şi cu şerbet
Aşa se-nghite-aproape orice pe internet.
-Cã m-am uitat în treacãt... ce crimã am comis?
Dar Duhul e sensibil la orice compromis...

Se cautã-argumente la orişice rãspuns
Şi cine-aşa rãspunde, nu e cu Duhul uns.
"Un film, o pozã... haide... nu este-aşa de rãu!
Şi-n plus... ştii ceva frate? Te uitã-n dreptul tãu!

Nu-i treaba ta, mãi frate, ce fac sau ce nu fac,
Nu scrie în Scripturã sã-ţi fiu ţie pe plac;
Sã dai altora sfaturi, acuma vãd cã ştii
Dar mai vorbim noi dupã ce cresc ai tãi copii!"

Nu-i Duhul Sfânt acesta, ci duhul rãzvrãtit
Ce grabnic se uneşte cu omul împietrit.
Îi cheamã şi pe alţii şi fac un front comun
Şi-apoi, ce mai urmeazã, nu pot sã îţi mai spun.

Deci, dragul meu, de dragul lucrãrii lui Hristos
Ia-ţi în primire slujba de-acum... te rog frumos!
Ridicã-te şi luptã! Nu sta jos, lânceziu,
O clipã mai devreme, pânã nu-i prea târziu...