Veghere

Nu am stiut Isuse, 'ndeajuns sa pretuiesc,
Viata ce am primit o, in zambet s-o pastrez,
M-am cufundat adesea in multele-mi greseli,
Si istovit-am trupul, cu-a mele framantari... !

M am contopit in frica, nu mai era sfarsit...
In zbucium si suspine, nu mai gaseam alin...
Nu am stiut Isuse, s-ascult de glasu-Ti lin...
Flacara bucuriei, se micsora cumplit!

Am alergat la Tine, dar totusi... ma-ndoiam,
Nu mai aveam credinta, ca Tu ma ascultai...
Trecuse atata timp... si totusi... nu primeam,
Raspunsul rugaciunii ce-n taina o faceam!

Nu mai aveam speranta, tristetea ma pandea,
Sa-si puna-amprenta ei, pe fericirea mea.
Nimic frumos in jur, nu ma mai multumea,
Iar inima de-amar, mai mult se-ngreuna!

Nu am stiut Isuse, de Tin'sa ma agat,
Sa gust in Tine viata, in duh sa ma rasfat,
Sa caut un refugiu in zilele pustii,
Sa fac din Tin' comoara, cu sfinte bucurii!

Si-am fost trecut prin foc... , ca eu sa inteleg,
Caci insasi sanatatea, este un dar ceresc,
Am invatat caci trebuie, mai mult sa pretuiesc,
Tot ce mi-ai daruit, si-n multumiri sa cresc!

Sa am pe buze zambet, chiar de zac in durere,
Sa nu deschid fereastra la tot ce-i neplacere!
Sa m-odihnesc in Tine, sa lupt pentru-a avea,
Pacea si bucuria, ce curg din mana Ta!

O, cat este de bine, sa fii om multumit,
In Domnul sa te bucuri, chiar de esti crunt lovit,
Sa poti avea speranta, in El sa te-ancorezi,
Si-n Domnul vietii noastre, mai mult sa te increzi!

Atunci tu vei vedea, chiar si-asteptarea ta...
La Domnul de-i predata, nu te va-nspaimanta!
De-aceea striga, canta, vesteste Slava Sa,
Iar El va desfata, in zambet viata ta!