Vegheaza necontenit

VEGHEAZA NECONTENIT


Vin valuri peste valuri, trec şi iar revin
Ducând în ele lacrimi cu amar de pelin.
Şi-n raza de lumină ce răsare prin nori,
Sclipesc mărgăritarele unor pure zori.

Acele valuri ce vin mai spumegate,
Deşi poartă-n ele mânii înfuriate,
Tăcute, sub sânge, ajung să se stingă.
Întunericul n-are forţă să ne prindă.

Vegheaza să nu fi prinsă-n val de ispită,
Căci Satan abia aşteaptă să te înghită.
Arsenalele morţii spre noi stau ţintite,
Cu încrâncenare ne întinde ispite.

Pune laţul cu o viclenie rapace.
Lovituri de trăsnet în a inimii pace,
Ca să te prindă cu garda descoperită,
Face orice, doar, doar o să te-nghită.

Ţine garda rugăciunii cu tărie sus,
Sprijinită pe stânca sfinţirii, în Isus.
Veghează necontenit, citeşte Cuvântul,
Îndreaptăţi spre cugetare sfântă, gândul.

Veghează, luptă, nu fi descumpănită,
Pe drumul sfinţirii, socotită neprihănită,
Nu te poate atinge nici o nenorocire,
În braţele Iubirii prin har de mântuire.

Să nu cazi cuprinsă de gândul disperării,
Deschide ochii bine la Soarele-ndurării.
Fii trează, lasă-te luminată de Domnul,
Să nu te prindă în neveghere, somnul.

Năzuieşte la lumină, nesăţioasă,
Căci pentru Isus, eşti făptură preţioasă.
A lăsat slava să coboare la tine în vale,
Şi-a plătit cu viaţa Sa, preţul salvării tale.

Din azurul nemuririi unde-i tronul Sfânt,
Din Cetate măiastră în al Slavei veşmânt.
Te cheamă iubirea spre limanul fericirii.
Tot mai aprins răsună glasul nemuririi.

Veghează necontenit, căci Isus revine,
Se va termina chinul cu al morţii spine.
Ridică mereu rugăciuni de mulţumire,
Urmărind norul ce-l aduce pe-al tău Mire.

Amin!