Vasul de alabastru

...'Și purta ca o coroană pe creștet vasul,
În care adunase ale inimii comori,
Iubiri, slujire, ascultare,
Miresmi, asemănare parfumului de flori.

În vas își adunase: Răbdare,-nțelepciune
Și lacrimi multe... și cuminți,
Ce le vărsase-n rugăciune, făcându-i viața,
Trăire printre sfinți.

...'Și purta comoara în coroană,
În vasul ei cel minunat,
'L ținea deasupra, ca să nu se spargă,
Din el să curgă-a ei comoară,
Ce Duhul Sfânt ... i-a-ncredințat.

Când s-a umplut de bogăție
Și plin era de ''da afară''
L-a spart în fața lui Isus, din el ieșind:
Miros dumnezeiesc, mireasmă-primăvară.

Din toți cei ce erau de față,
Numai Christos S-a bucurat...
Invidia-i-nnegrea la fată pe ceilalți.

De ce s-a risipit așa avere?
De ce nu s-a-mpărțit la cei săraci?
"De ce? De ce?" strigau într-una scumpii-i frați.

...Parfumul ei ajunse doar la Domnul,
Invidia, la frații ei.
Ne e străină-acea istorioară?
Cu cin' ne-asemănăm: Cu Isus, sau cu ei?