Urâciunea pustiirii...

Urâciunea pustiirii...

Ev. Matei 24:8-15,2 Tesaloniceni 2:1-17,
Apocalipsa 3:21; 17:13-17

Urâciunea pustiirii, bântuie acum prin lume,
Deghizată-n adevăr și mii de intenții bune,
Vrea cu orice chip s-ajungă zeitate-n locul sfânt,
Să-i aducă închinare oamenii de pe pământ.
Vor fi suflete-amăgite prin minciuni și neștiință
Și mulți vor trăi amarul lepădării de credință,
Însă cei ce cred Scriptura și trăiesc acum frumos,
Vor ieși biruitori pentru slava lui Hristos!

Ca un leu care răcnește dă târcoale duhul rău,
Cu ispita milenară: N-ascultați de Dumnezeu!
El numește răul bine, răstoarnă orice valoare
Și ademenește oameni pe cărări nimicitoare,
Răspândește întuneric, viață de nechibzuință,
Frică, ură, dezbinare, necazuri și neputință,
Însă cei ce cred în Domnul și din inimă-L iubesc,
Trăiesc cu înțelepciune și cu rod duhovnicesc!

Iată zilele din urmă: vremi de mare strâmbătate,
Când minciuna stăpânește, adevăru-i dus la moarte.
Mulți sunt dezorientați, amăgiți și rătăciți,
Plini de sine, de mândrie și iubirea de arginți,
Vor spre patimi libertate, dar trăiesc în grea robie,
Și de nu se pocăiesc sunt pierduți pe veșnicie.
Însă oamenii cucernici, care urmăresc sfințirea,
Trag în jugul lui Hristos și-i așteaptă răsplătirea!

de Teodor Groza
04.06. 2025
Vișeu de Sus