Uneori

Uneori, suntem trişti şi-apăsaţi...
nu avem tăria de-a privi numai sus,
Dărâmaţi de probleme, fără ancora Isus...
suntem slabi, uscaţi, fără sevă, putere...
Ne-ofilim... câte-un pic, fără strop de viaţă
şi nu ştim să-mpletim sentimente în noi...
Suntem trişti, reci şi singuri şi-n suflete goi..
Dă-ne Doamne iubirea cea sfântă ce-nalţă!

Uneori, ne doare o vorbă făr' har...
nu avem bucurie, un picur măcar...,
Ne lăsăm istoviţi şi zdrobiţi, doar în
aspre probleme aşa de robiţi...
Uneori ne luptăm, alteori eşuăm
fără a şti că murim câte-un pic...
Dar, păşim spre eternul cămin...către cer...
Să veghem şi să fim credincioşi ca şi El!

Uneori nu vedem ce-i în jur...ce păcat!
Prea ades bulversaţi, prea adesea stresaţi,
nu vedem cerul sus şi ...pe Tine Isus,
Nu vedem zbor uşor, fâlfâit de cocor, sau
acel spic bogat, care rod bun a dat...
Nu vedem slava Ta în creaţia Ta...iartă Doamne
Te rog, Te implor şi mă rog...
Dă-mi putere şi har şi credinţă în dar!

Să nu fiu doar un pom mic şi-uscat,
fără viaţă, înfrânt şi ades dărâmat,
După ploaie sau vânt să mă-nclin la pământ,
să nu mor în suspin, otrăvit de venin...
Ci...frumos să mă-nalţ şi să cresc curajos,
cu frunzişul bogat, să privesc spre Hristos!
Să-L iubesc pe al meu Creator Minunat,
să-L slăvesc, să mă bucur curat!

Dă-mi un ochi minunat, să contemplu bogat
tot ce Tu ne-ai lăsat, ce frumos ai brodat
Câmpul verde cu flori, cântăreţii din zori,
munţii falnici de sus, sau un soare la apus...
Să zăresc cerul Tău şi pe Tine mereu...
dă-mi un glas Bun Isus, să aduc glorie sus
Celui ce m-a-nfiat, m-a ales şi salvat,
El e Veşnic, e Domn şi Împărat!

Înc-un pic, mai un pic, fruntea sus să privim..
la azurul frumos, la Eternul Hristos...
Nu priviţi jos la spini, la amari mărăcini,
vă legaţi de Isus, va veni cum ne-a spus...
Va veni, înc-un pic! Să luptăm mai deplin,
biruind, să veghem lângă cruce-ancoraţi,
Stând pe stâncă ...mai sus...doar cu-Acel ce-I Isus!
Să veghem ne-ncetat, cu un scop mai înalt,
Să-L căutăm, să-L slujim, bucuroşi pe deplin!!!

Amin!