Unde mă duc când o să pier?

Poate în drumul meu prin viață,
Te-am întâlnit tangențial,
Sau poate-am auzit de tine
Și nu-mi păreai ceva real,
Poate-am intersectat privirea,
Fără să-mi pese cine ești,
Acum, mă-ndeamnă amintirea,
Ca să mă rog să te sfințești,

Atâtea lacrimi ce au curs,
Atâtea suflete-nșelate,
Atâtea vieți care s-au scurs,
Fără să fie mângâiate,
Nu au știut ce-i bunătatea,
Nici fericirea pe pământ,
Nu au gustat ce-i libertatea,
Ce o revarsă Duhul Sfânt!

Soarele suie-apoi coboară,
Grăbind secunda pe cadran,
Omul se naște ca să moară,
Dar neagă asta, an de an,
Parcă-ar trăi o veșnicie
Și doar de trup îi pasă lui,
Trimite Duhul prin pustie,
Nu-i pasă că-i al nimănui,

Așa, lipsit de îndrumare,
Bezmetic umblă, până când,
Se-apropie ceasul de plecare
Și-ncepe-a spune, murmurând:
"O, de-aș fi ascultat chemarea,
De-aș fi privit mai mult spre cer
Acum n-aș ști ce-i disperarea,
Unde mă duc când o să pier?

De ce când susura Divinul,
N-am vrut s-ascult, nici să-nțeleg,
O, vino Doamne, ia-mi suspinul
Și dă-mi putere să Te-aleg,
Dă-mi o credință întreită,
În sufletul greu încercat
Și mă ferește de ispită,
Căci vreau să fiu răscumpărat!"

Poate în drumul meu prin viață,
Te-am întâlnit tangențial,
Sau poate-am auzit de tine
Și nu-mi păreai ceva real,
Nu te cunosc, nici tu pe mine,
Să fii al Lui, e mare har,
Cu Domnul este cel mai bine,
Primește mântuirea-n dar!

21/09/2022, Barcelona- Lucica Boltasu