Unde e comoara ta

De ce în lumea asta te lupţi să ai averi,
Ai cărei robi sunt astăzi şi suflet, şi puteri?
Şi dorul de-avuţie te chinuie amar,
Nu ştii că haina morţii nu are buzunar?

Mereu sudoarea feţei îţi curge zi de zi,
Şi ziua ai lungi-o cu încă-un miez de zi!
Atât-agonisire? ca dincol' de mormânt
Să nu poţi duce măcar ... un bulgăr de pământ.

Aici îţi faci palate, şi banii-i strângi grămezi,
Că-n toată avuţia de multe ori te pierzi
Şi uneori belşugul nu-ncape în grânar,
Dar uiţi că haina morţii nu are buzunar!

Vezi uneori lipsiţii că-ţi cer din sacul plin.
Tu nu le dai vreodată crezare ... cel puţin.
Şi îţi mai cer odată, şi totuşi nu le-ai dat,
O, ... de eşti tu acela ... să ştii că e păcat!

Orice comori iubite din tot ce-i pământesc,
De nu le fură hoţii, încet se ruginesc,
Şi molia le roade azi, mâine, câte-un pic
Şi dintr-o avuţie, te afli cu nimic.

Din cauza lăcomiei, n-ai timp să te gândești,
Că dincolo de zare, în cer poţi să clădeşti.
Acolo hoţi, rugină, nu sunt, şi nici molie nu-i,
Şi ce-ai clădit acolo... clădit e pe vecie.

Aici aduni avere şi aur mult, frumos,
Iar pentru suflet .... trist e... nimic pentru Hristos.
Căci unde-ţi e comoara, iubite, nu uita,
Acolo-ţi este sigur, legată inima.

De câte ori laşi Templul, în zi de sărbătoare,
Căutând de zor favoruri şi faimă trecătoare.
Ce greu intra-va-n ceruri un astfel de "bogat",
Ce prea uşor îşi vinde şi ziua de "sabat".

Şi mulţi sunt azi aceia ce pentru-al lor destin
Îşi vând pentru nimica numirea de creştin.
Se-mbogăţesc pe lume, uşor şi timpuriu,
Dar sufletul lor seacă, e gol şi e pustiu.

Comoara ta amice, din aur pământesc,
Nicicând nu-i o valoare pentru ceva ceresc.
E-o faptă strălucită şi plinul tău hambar,
Dar. . . ultima ta haină nu are buzunar.

Comoara ta din ceruri e poate un palat,
E poate o cetate cu zid înalt, sculptat ?
Aveai credinţă tare în bunul Dumnezeu ?
Ai dus o viaţă sfântă ?... atuncea e al tău.

Acolo sus, şi corturi, ba chiar şi temelii
Sunt numai începute cu fapte din mândrii;
În ziua judecăţii, când groaza-i va uimi,
Mă-ntreb atuncea, Doamne ... ei, unde-or locui ?