Un strigăt îndurerat

Poate sunt influențată
De durerea ce am trecut
Căci de acum, cum știți cu toții,
Eu pe tata l-am pierdut.
Dar îți mulțumesc Isuse,
Căci în bunătatea Ta,
I-ai dat timp de pocăință,
Să reflecte, să-și predea
Inima și cugetul,
Viața și cu sufletul.
Tu știi Doamne, cel mai bine
Cum el viața și-a încheiat,
Dacă te-a primit pe Tine
Sau mai rău te-a renegat.
Dar te rog, Doamne, trezește
Pe toți cei ce azi trăiesc
Și ajută-i să accepte
Darul Tău duhovnicesc.
Te rog, Doamne, mă trezește
Și nu mă lăsa să dorm,
Să cer Doamne, pocăință
Pentru toți acei ce mor.
Pocăiește-ne, Isuse,
Nu ne lăsa să murim,
Dă-ne, Tu ce știi mai bine,
Dar noi vrem să ne trezim.
Te rog, Doamne, cu a Ta milă
Să ne dai ce crezi mai bine,
Scoală-ne din amorțire,
Să vorbim doar despre Tine,
Ne rugăm pentru copii,
Dar mai e puțin și vii
Doamne, pocăiește-ne,
Isuse, trezește-ne,
Să ieșim la drumul mare,
Să spunem la fiecare,
Timpul este pe sfârșit,
Nu mai este de glumit,
Azi suntem, maine nu știm,
Haideți, să ne pocăim,
Stăm în bancă și dormim
Și apoi iarăși greșim.
Cu post și cu rugăciune
Să mai cerem o minune,
Domnului să ne rugăm
Și inima să-i predăm
Să-i cerem Lui să ne dea
Har și pocăința Sa.
Să nu cerem doar confort
Căci noi acum stăm în port,
Nu mai este mult de stat
Fiindcă timpul s-a gătat,
Nu mai e timp de glumit
Fiindcă răul s-a înmulțit,
Haideți, să ne pocăim
Și la Domnul să venim,
S-acceptăm doar voia Sa
Și nimic din altceva
Dacă vrem ca să trăim,
Veșnic în cer cu El să fim
Dacă nu, noi doar... murim.
Emilia Dinescu