Un mieluț ce țopaia...

Un mieluț ce țopăia

Un mieluț ce țopăia,
Ziua-ntreagă, cât ținea,
Țopăind, parc-având arcuri
Și sătul de stat în țarcuri

A făcut o escapadă,
Dorind lumea, ca să vadă.
Auzise el, că-n lume,
Sunt pășunile mai... bune.

Pe-o cale necunoscută
Și umblată doar de capre,
Mielul nostru se avântă
Și se coborî la ape.

Bucuros de peisaj,
Singur, singur, singurel
Și cuprins ca de miraj,
Behăia în chip și fel.

S-a plecat să se adape,
Să bea apele străine:
„Ce pășune... și ce ape! ! !
Cine zice că nu-i bine? ? ?”

De atâta țopăială,
Obosit și transpirat,
De prea multa behăială,
Nici măcar n-a observat

Că în iarba verde, grasă,
Chiar în fața lui, proptit,
Sta o față urâcioasă,
Sta un șarpe pironit.

- Sssalut! Sssunt... prietenosss,
Eșșști pe un tărâm frumosss
Însssă apa șșși pășșșunea,
Sss-ale mele, a mea-i lumea!

Dar vreau sssă fii fericit
Șșși la masssă te invit.
După câte-am obssservat,
Cred că eșșști înfometat.

Hai acum, la mine-acasssă,
Vreau sssă te invit la masssă...
Însă, șarpele gândea:
„Mielul, va fi cina mea!”

-Staaai puuțin... zise mieluțul...
Văd acum, că am greșit...
Cred că știu acuma prețul,
Fiindcă țarcu-am părăsit.

Și-mi dau seama de-nscenare:
Vrei să vin la tine-acasă,
Spui că mă inviți la masă
Doar, ca eu să-ți fiu mâncare.

Colo sus în țarc, la turmă
Și de unde eu cobor,
Auzii c-o zi în urmă,
Sfaturile de Păstor

Sfaturi, ce la da la oi:
„Aveți grijă de mieluți,
Aveți grijă și de voi,
Nu vă coborâți în văi!

Aveți grijă, căci aproape,
Chiar acolo, lângă ape,
Locuiește o reptilă,
O reptilă, fără milă.

Reptilă sâsâitoare,
Croită pe vânătoare,
Ce, tot timpul stă la pândă,
Pe toți, caută să prindă!

Se preface prietenoasă
Însă-i foarte-alunecoasă.
Ea, la masă vă invită
Însa, doar sa vă înghită!”

-Prea târziu! ... zise reptila
Și spre miel s-a aruncat
Dar o lovitură cruntă,
Capul său i-a secerat!

Și se auzi o voce,
Glasul Marelui Păstor,
Glas măreț de Dumnezeu:
„Ăsta-i mielușelul Meu! ! !

Nimeni nu mi-l ia din mână!
Pentru el, Eu am venit,
Să-l duc înapoi în turmă,
Locul unde e păzit.”

Mielul nostru-acum spășit,
Conștient că a greșit,
Spuse Marelui Păstor:
„Mulțumesc pentru-ajutor.

Iartă-mă că am fugit,
Sfatul Ți-am nesocotit...
Nicăieri nu e mai bine,
Cum e, Doamne, lângă Tine.

Și dacă n-ai fi venit,
Șarpele m-ar fi-nghițit.
Dar acum îmi este bine,
Căci sunt, Doamne, lângă Tine!”

Amin!

Mihăiță Ana
8.04. 2014