Un Cuvânt

Un vajnic foc mă arde,
Îmi arde pieptul meu,
Încet, privirea-mi cade,
Mai grea o simt mereu...

Mă prinde un cutremur,
Mă trece un fior,
Cuprins de friguri tremur,
Mă simt îngrozitor...

Şi duhu-mi se topeşte,
De flăcări e cuprins,
Şi viaţa-ncetineşte,
Se pierde în abis...

A ochilor lumină,
O pierd, se duce-n larg,
Şi raza cea senină
O văd mereu mai vag...

Şi inima-mi se pierde
În largul infinit...
Prin crâncenele creste
Ce cresc în asfințit...

Se-ntunecă tot cerul,
Slăbesc mai mult, mai mult...
Vibrează-ntreg misterul
Când vine Belzebut...

Din tălpi şi până-n creştet
Mă-ngheaț-a Lui priviri,
Mă simt mereu mai veşted,
Mai plin de-nvinuiri...

Picioarele-mi cedează
Şi sunt îngenunchiat,
Cuprins de-o neagră plasă
Mă clatin ne-ncetat...

În piept simt o săgeată
Trimisă de cel rău,
Săgeată înfocată
Din trist infernul său!

De mâini şi de picioare
Mi-atârnă lanţuri reci,
Cumplite, grele fiare
Mă leagă pentru veci!

Mi-opreşte răsuflarea
Văpaia cea de jar,
Sporeşte întristarea
Şi gustul cel amar!

Un nor de deznădejde
Se lasă-n jurul meu,
Furtuna se porneşte,
Lovește-atât de greu!

Şi orice încercare
Să scap de-acest coşmar,
O pierd şi, ca urmare,
Am gustul mai amar...

E totul beznă rece,
Şi sus pe cer, şi jos,
Un duh prin juru-mi trece
Şi-atât e de fioros!

Gândirea-mi încetează,
În tină cad şi tac.
Nimic nu mai contează
Din tot ce-ncerc să fac!

Încet, mi se topeşte
Tot trupul ca un fulg,
Puterea neagră creşte,
Iar eu nu pot să fug!

Cel rău se luptă-ntruna,
Mă ţine prizonier,
Nu vrea să iau cununa!
Nu vrea s-ajung în cer!

Iar eu nu am putere
Şi zac întins pe jos.
Sunt fără mângâiere,
Dar ştiu că-i viu Hristos!

Eu strig cu disperare
Că nu mai pot aşa!
Să-mi dea El apărare,
Să-ntindă Mâna Sa!

„O, vino, sfinte Tată,
Ridică-mă din hău!
O, vino, Doamne, iată,
Sunt frânt de-acel ce-i rău!

Întinde-Ți mâna, Tată!
Pe stâncă du-mă sus!
Ridică-mă îndată
Căci mor de rău răpus!

Să fiu de-acum cu Tine
Doresc, în orice zi,
Oh, iartă-mă , Stăpâne,
Și-n veci Îţi voi slujii!

Voi sta în ascultare
De glasul Tău oricând!
Mereu a mea purtare
Va fi în al Tău gând!

O, vino, Tu, Părinte,
Din cerul Tău preasfânt,
Cu-a Tale raze sfinte,
Şi spune un cuvânt!”