Un crestinism apatic

Un crestinism apatic



Ma uit si vad un crestinism slabit, firav, apatic
Iar unii dintre noi aduc in el ceva ce e salbtic
Parca-am uitat ca Domnul este drept si sfant
Si practicam un crestinism pagan azi pe pamant.

Parca-am uitat ca harul intr-o zi va inceta, se va lua
Iar profetiile, minunile si cunostinta se va termina
Credinta multora se va raci, nadejdea va pierii
Ajunsi in pragul deznadejdii dragostea vom parasi.

Mi-e dor sa vad Sfesnicul, puternic luminand
Si cu putere focul sfant in inima iar arzand
Un crestinism real, viu, curat si-adevarat doresc
Si un popor al Domnului traind cea ce vestesc

Prea mult a fost schimbat Cuvantul in vorbire
Si nu-i mai Dumnezeu in gand, in vorba si traire
Avem tipare, formalism, si-o viata fara de iubire
Crestini cu scoli inalta chiar doctori in teologie;

Dar ... nu coboara Dumnezeu la noi in Adunare
Caci n-are loc de farisei, de multa suparare
Ramanem cu programele ce-s bine-alcatuite
Coruri, orchestre si famfare ce-s bine pregatite.

Vedeti azi unde s-a ajuns in forma de inchinare?
Vedeti ce cantece-a patruns prin forma de cantare?
Crestini care se cred ‘noiti sunt goi de ce e sfant
Multi care vin la Adunare, n-asculta-a Lui Cuvant

Priviti la crestinii care ne vorbesc de pocainta …
Cand te uiti in a lor viata sunt departe de credinta.
Rabdarea, pacea, bunatatea nu-s prietene cu ei
Cand sunt incercati in viata blandetea nu-i si la ei.

Nu vedeti cum necredinta tot mai mult sa instalat?
Nu vedeti cum doar dorinta ne mai mana cateodat’?
Nu vedeti cum Duhul Slavei este tot mai neglijat?
Cum puterea-ntelepciunii ne mai striga ce-a lucrat?

Unde Doamne ne va duce crestinismul dintre noi,
Cand vedem atatea falsuri, lupte si-atata razboi ?
Cand se va sfarsi cu-acestea sa putem trai prin har?
Sa ne bucuram de jertfa ce-a fost pusa pe Calvar.

O Duhule ceresc, am vrea ca sa lucrezi din nou
Sufletul si duhul sa-l inviorezi prin har din harul Tau
Cuvantul sfant sa ne transforme gandul si fiinta
Iarasi sa ne inviorezi, iar sa ne maresti credinta.

S-asteptam venirea lui Isus cu dor, cu-nflacarare.
Prin rugi aprinse da la toti putere sfanta de iertare
Si strange-ne la partasie cum se-adunau crestinii
Da-ne puterea lui Stefan de trebuie sa fim martirii.

Dar nu ne mai lasa sa fim si astazi formalisti
Crestini cu-adevarat dorim, sa fim azi realisti
Puterea sfanta care misca sa locuiasca-n fiecare
Da-ne schimbarea pe deplin la toti din Adunare.

Dorim prezenta intre noi si slava Ta sa vina
Dorim belsugul innoirii si pacea Ta deplina
Caci sufletul e zbuciumat de-atata fardelege
Isuse, sangele-Ti curat mai lasal sa ne spele.

Un crestinism real, curat si sfant cu toti dorim
Sa vada lumea adevarul si transformati sa fim.
Ca pe Isus sa-L caute cu toti, desi nu e departe
Sa fie astazi mantuiti si-apoi scapati de moarte.

28.07.2012 - Petru Coman
Petrosani