Tu să nu taci, vestește-L!

Ți-aduci aminte, tu, bolnav din Ierihon,
Care în drumul mare cerșeai de multă vreme,
Ți-aduci aminte oare de ziua-n care-un zvon
Spunea că, prin cetate, Isus Hristos apare?

Ți-aduci aminte cum spre tin' S-a aplecat,
El, Dumnezeu suprem, venit din alte spații,
Și cum cu milă mâna ți-a dat, te-a ridicat
Și ți-a dat iar vedere, uimind chiar și prelații?

Ți-aduci aminte, tu, olog din scăldătoare,
Cum te-a privit în ochi chiar Fiul Întrupat?
Ți-aduci aminte oare de ziua-aceea mare,
În care El cu milă pe tin' te-a vindecat?

Ți-aduci aminte, tu, fruntaș al sinagogii,
Ce-aveai acas' la tine fetița greu bolnavă,
Cum Cel hulit de oameni, de cei mai mari, preoții,
Fără să-ți reproșeze nimic, te-a ajutat?

V-aduceți voi aminte, voi păcătoși din gloată,
Cum mâna Sa întinsă de groapă v-a scăpat?
Cum cu-n cuvânt puternic schimbat-a viața toată
Și v-a eliberat de patimi și păcat?

O, cum ar putea să uite vreodată Israelul
De binele făcut cu dragoste și milă,
De mâna cea întinsă ce-a izbăvit poporul,
Ce-a împărțit iertare și hrană și lumină?

Dar, iată, Cel ce-odată a vindecat poporul,
Care-a adus Lumină și iertare la omul vinovat,
Cel care-a săturat cu pește-ntreg norodul,
Cel ce avut-a milă și morții-a înviat,

O, chiar Isus Mesia, neînțelesul Prinț,
Care-a venit în lume și-a împărțit iubire,
Azi e vândut de Iuda pe niște bani de-argint
Și pus cu crucea-n spate urcă spre răstignire.

O, ce imagini crunte în față I Se-arată...
Cei ce strigau „Osana!”, cei ce I-a vindecat,
Cei ce-au văzut minuni și viața transformată
Azi tac sau strigă-ntruna să fie condamnat.

O, nu e astăzi nimeni să zguduie mulțimea,
Strigând: „Opriți! Isus pe mine din morți m-a ridicat,
Mi-a înviat fetița, mi-a dat din nou vederea,
M-a scos chiar din mocirlă și m-a eliberat!”? !

O, nu, cei ce odată au fost eliberați
Nu spun nimic și-n gloata-nverșunată
Se-aude tot mai tare un strigăt disperat,
Un stigăt care spune: „Să fie condamnat!”

***
Isus muri pe cruce, răbdând amar păcatul,
Și S-a-nălțat la Tatăl, și-a fost glorificat,
Dar astăzi iar privește din ceruri, Împăratul,
Spre cei de azi pe care atât I-a ajutat.

El nu mai e acum pe cruce
Și nici nu-L vezi urcând Calvarul,
Dar tot mai mulți tac când se-aduce
Ocară Celui care-aduse-n lume Harul.

O, nu te doare, frate, de strigătul mulțimii
Ce se înalță sus, sfidându-ți propriul Tată,
Sfidându-i jertfa sfântă din dealul Căpățânii,
Care-a adus iertare în lumea vinovată?

Vei spune că îți pasă, vei spune că te doare,
Dar azi Isus te-ntreabă cu-aceeași simplitate:
„De ce taci dacă-ți pasă? De ce taci de te doare?
De ce nu-ți deschizi gura s-astupi a lumii șoapte?

De ce nu spui: 'Oprește! El este viu,
E Rege, din moarte m-a scăpat,
Mi-a șters întreg păcatul,
Chiar El m-a vindecat! '?

De ce nu spui că Eu ți-am fost un ajutor,
Că ți-am iertat viața și ți-am spălat păcatul? !
De ce nu spui că-n toate ți-am fost sfătuitor,
Că M-am plecat spre tine când n-a făcut-o altul?

De ce nu spui minunea ce ți-au văzut-o ochii,
De ce nu spui la oameni că te-am eliberat,
De ce nu spui cum pâinea ți-am înmulțit-o-adesea
Și din nenorocire, Eu, Domnul, te-am scăpat?”

O, nu uita creștine, ce taci în fața lumii,
Tu ești dator în toate pe Domnul să-L înalți,
Să spui în orice vreme de semnele Scripturii,
Să nu taci cât poți spune și Tatăl să-ți înalți!

Căci dacă astăzi omul tace,
Privin cu frică azi mulțimea,
Chiar Dumnezeu din cer va face
Un fapt ce depășește firea.

Chiar pietrele-au să strige-atunci
Când omul își va-nchide gura,
Căci Dumnezeu e-Atotstăpân
Și Îl ascultă și natura!

De-aceea azi privește bine
Și nu uita să-I mulțumești,
Căci numai El, printre suspine,
Ți-a dat putere și trăiești!

Și mult mai mult, o, nu uita
Oricui să-i povestești de El,
De ce-a făcut în viața ta,
Și chiar de nu te-or asculta
Tu Îl vei proslăvi pe El!

-AMIN-

~05.8. 2018~