Tu cum porţi steagul mîntuirii?

Orice ţară are-un steag
Ce o reprezintă-n toate
Unii-l poartă cu mult drag,
Purtîndu-l, sau dus la moarte

Steagul ce sus e-nălţat
De departe să se vadă
Purtînd semnul c-au învins,
Şi cei ce nu cred să creadă.

Dar noi oare, cum purtăm
Steagul biruinţei sfinte
Înspre ţintă alergăm,
Prețuind sfinte cuvinte?

Cum trăim pentru Isus?
Şi cum luminăm pe cale?
Ce simboluri azi purtăm ?
Prin a lumii, tristă vale?

Ducem steagul pînă sus,
Îl purtăm ca pe-o făclie
Sau e rupt şi l-am ascuns,
În a lumii bătălie?

Ce văd cei din jur în noi?
Văd credinţă, bunătate,
Îl văd oare pe Isus,
Ce-a dus crucea pîn-la moarte?

Simt toți mîngîierea lui
Văd semnale de iubire,
Văd balsam la vînătăi
Sau doar goană spre pieire?

Poartă steagul lui Isus
Pînă-acolo sus pe culme
Să-l vadă şi cel răpus,
Şi iar să se facă bine!

Chiar de-l duci tot suspinînd
Şi lovit de multe rele,
Biruinţa-I un avînt
Ce te poartă printre stele.

Poartă steagul zi de zi!
Nu uita căci el mai poartă
Şi simbol de bucurii
La acei ce plîng în poartă.

Să vadă şi-ai tăi urmaşi,
Că-ai un ţel şi o chemare
Biruinţa-n orice ceas
Are-un har de vindecare.

Steagul biruinţei azi
Mulţi îl poartă cu suspine
Dar se merită, căci sus,
Răsplătiri mari se cuvine.

Este greu să-l porţi cînd cei
Ce-s în jur, strigă doar moarte;
Iar tu, înspre culme-alergi
Proclamînd o libertate.

Nu contează - mai puţin -
Tu te luptă-n curăţie,
Şi un cer veşnic senin,
Vei avea o veşnicie.

Spune tuturor de-aici
Care-I ţelul şi credinţa
Şi cînd nu ştii un´ să fugi,
Domnul este biruinţa!
AMIN