Tristețe și fericire

Într-o filă veche de tot din istorie
Plânge Amos poporul rămas fără glorie.
Vai de ei, la un munte-au găsit adăpost și plăcere!
Îngâmfați, au uitat de dreptatea ce Domnul le-o cere.

Mai târziu, și pe-o altă filă din aceeași istorie
Sus pe munte, Isus fericește-un popor ce dă Domnului glorie.
El vestește acum fericirea la poporul ce Lui i-aparține
Ce-are-n ceruri cetatea și-așteaptă pe Cel care vine.

Amos în cântu-i de jale îl plânge pe-oricare
Iubeste-ngâmfarea când urcă-n Sion la-nchinare;
Pe cel ce ofrande aduce voios nedreptății
Și sărbătorește-n desfrâu pe răii cetății.

Bucatele-alese-i îmbuibă și vinu-i îmbată
Și-s nepăsători de săraci și de dreptul ce-i mustră în poartă.
Vai de cei ce-n Sion fără grijă trăiesc
Și comozi, și-ncrezuți doar pe ei se slăvesc.

Îngâmfații, făloșii pășesc neîndoios spre pieire;
Dar ferice-s săracii în duh. Cerul e-a lor moștenire.
Cum poate cel nepăsător s-audă pe-un semen ce plânge?
Dar celor ce plâng, mângâierea le-o dă chiar Isus ce pe cruce se frânge.

Se apropie a Domnului zi, ziua cea-ntunecată
Ziua în care tiranii-or primi o dreaptă răsplată.
Însă cei ce sunt blânzi, chiar asupriți de tirani să fi fost,
Cu blândețe în suflet mergând, dau cetății un rost.

Fiindcă atunci când toți desfătații s-or duce-n robie
Și când toți cei nedrepți vor pieri într-o crudă urgie,
Frații lor peste timp care-au fost însetați și flămânzi de sfințire,
Vor primi o măsură-ndoită de neprihănire.

Un prăpăd neștiut se prăvale asupra cetății.
Moartea sfâșie lacom pe fii pătați, dedați nedreptății,
Dar cât de ferice-s acum cei ce milă-arătară
Și cei ce-au rămas nepătați, căci pe Domnu-L văd iară!

-Au de toate, ne spune proorocul. Sunt îndestulați!
Da-n cetatea vecină mierea-i mai dulce, și-or fi mai bogați!
Vai, o, vai, ei nu văd că robia îi învăluie roată
Și că ochii de lume cuprinși le aduce pieirea îndată!

-Fericiți, spune Domnul Isus, sunt cei ce trăiesc iertător,
Căci pe ei i-a-nfiat Dumnezeu și-L așteaptă cu dor.
De-ngâmfații ce trăiesc fără grijă-n Sion sunt acum prigoniți
Dar vecia-i a lor, că-n cetatea de sus vor trăi fericiți.
Amin.