Trezire! Trezire!

Trezire! Trezire!

Trezire! Trezire!
Prin cine? Prin mine?
-Eu sunt prea ocupat.
-Eu am de studiat...
-Eu sunt prea judecat...
-Eu mă simt prea stresat...

Nu ne suferim și ne ocolim,
Nu ne mai răbdăm, nu ne-ngăduim,

Nici nu ne rugăm cât ar trebui.
Iuți și la mânie, vorbim și prostii.

Bârfa... Doamne Sfinte! De ne-ar ocoli,
Că de ne-ntâlnește, ies cofetării

Bine-aliniate, rafturi așezate,
Prăjituri se duc, ca alunecate,

Pe nemestecate, până-n măruntaie
Apoi să te ții, numai ``Of!`` și ``Vai!``

Iar nu mai dormi bine, iar te doare capul,
Tre-să iei pastile, să îți uiți necazul.

Nici nu ne iertăm, abia mai vorbim,
Cât să nu se vadă, că nu ne silim.

Oare asta este? Dragostea dintâi?
Cu ce suntem altfel decât necreștini?

Noi… ce știm atâtea… Câte auzim,
Ne pierdem noi vremea? Dacă tot… venim…

Însă o schimbare nu vrem să se vadă
Cuvântu-ndreptare în noi să rodească.

Astfel noi vom fi mai rău ca aceia
Ce n-au cunoscut și n-au auzit...

Dragostea și jerfa încă n-au rodit?
De ce-a mai răbdat Domnul, pironit?

Chiar noi nu pricepem? Tre-să ne iubim!
Să trăim ca frații! Hai să ne sfințim!

Timpu-i pe sfârșite. Vine să ne ia!
Cum vor fi privite starea mea și-a ta?

Recolta e gata. Puțini lucrători...
Cine ia răsplata, din sfinte comori?

Hai cu noi! Schimbare! Post și rugăciune!
Să fie-ndreptare, Nu deșertăciune.

Și-om putea ierta, vom putea iubi,
Vorbirea de rău, vom putea opri.

Pe cel care-i slab, îl vom suferi,
Căci prin rugăciune, pace vom primi.

Îngăduitori, prin Cuvântul sfânt,
Ne vom îndemna să fim ca Isus.

Spunând adevărul, liberi vom trăi.
Căutând ce-i bun, pentru a zidi.

Astea-s arme tari ce dau biruința.
Stând lângă Isus, se vede credința.

Eu merg înainte! Nu dau înapoi.
Hai și tu cu mine! Domnul e cu noi.
*****