Trezire

Mai fă un pas pe calea Mea
Şi nu te-opri din drumul tău,
Căci Eu veghez asupra ta
Şi te păzesc în vreme rea,
Căci numai Eu sunt Dumnezeu!

Rămâi statornic, credincios
Când vânturi mari ar năvăli,
Că-n ochii Mei eşti prețios,
N-am să te las trântit pe jos,
Ci Brațul Meu te va-ntări!

Păstrează-te-n lume curat,
Căci iată, unii dintre-ai Mei
Astăzi, pe Mine, M-au uitat
Şi spre batjocură M-au dat,
M-au părăsit fără temei!

Nu au vrut să-Mi mai slujească,
Nici să păzeasc-al meu Cuvânt,
Nu mai vor hrană cerească,
Se hrănesc cu cea drăcească,
Căci s-au legat mult de pământ!

Nu mai vin la rugăciune
Să le vorbesc prin Duhul Sfânt,
Ci stau în față la ecrane
Şi-apoi se scoală la anvoane,
Însă ei nu Mă au în gând.

Le-am trimis ai Mei slujitori
Din calea lor să îi întoarcă,
Căci Eu sunt bun şi-ndurător,
Nu-i las pe-un drum rătăcitor,
Nici când cel rău îi încearcă.

Dar n-au păzit ce le-am vorbit,
Ci şi-au văzut de al lor drum,
Nu le-a păsat că am murit
Sus, pe o cruce, răstignit,
Să îi salvez, şi iat-acum,

Cu câtă indiferență
Se poart-ai Mei copii iubiți,
Ca, dacă e cu putință
Să facă altă pocăință
Care nu îi face sfinți...

Ca femeile din lume
Poartă şi haine bărbăteşti
Şi, totuşi spun că e bine,
Nu ştiu că-i o urâciune
Pentru Acel din Slăvi Cereşti!

Eu când le vorbesc prin Duhul
Să stea departe de ce-i rău,
Spun că nu e bun proorocul,
Căci nu mustră aşa Domnul,
Că-şi iubeşte poporul Său.

Ei fac slujbe doar de formă,
Să se arate că-s creştini,
Uită că Eu nu-s la cârmă
Căci nu calcă pe-a Mea urmă,
Şi-astfel Îmi fac cununi de spini.

Nu mai au timp să citească
În sfânta Carte, Biblia,
Ci îşi fac timp să-mplinească
Mai întâi pofta firească,
Nu vor să-Mi mai facă voia.

S-au dedat la judecată
Față de ai mei slujitori
Pentru care-am dat o plată
Sus, pe crucea cea înaltă
Când am murit în locul lor!

Nu-Mi mai împlinesc cuvântul,
Să fie lumini în lume,
Ci trăiesc cum le e gândul
Şi totuşi spune că "el, sfântul
Vine-n al lui Isus nume..."

O, până când vor rătăci,
Până când or să se-nşele
Când spun că plată vor primi
Atunci când Isus va veni,
Când au făcut atâtea rele?

Nu s-au căit de-al lor păcat,
Să spună că le pare rău,
Ci tot ca lumea au umblat
Chiar după ce s-au botezat,
Să se smerească le-a fost greu.

Dar în bunătatea-Mi mare
Îi aştept la a Mea cruce
Să le dau în dar iertare,
Să-i aduc pe-a Mea cărare
Ca mântuirea să apuce...!

Azi veniți-vă în fire!
Pentru ce mai pribegiți?
S-aveți parte de răpire,
Nu vă vreau în tânguire,
Ci în văzduh să fiți răpiți!

Căci pentru voi Tatăl a dat
Ce-a avut mai scump pe lume,
Mielulu Lui sfânt, Nevinovat,
Ca să plătesc-al vost' păcat
Cu-un preț ce nu se poate spune!

O, de-ați şti câtă iubire
Puteți găsi în jertfa Mea!
Pace sfântă, fericire,
Pentru suflet mântuire
Şi ocrotire-n vreme rea!

Eu, vă aştept nerăbdător,
Căci vremea este pe sfârşit;
Veniți la al vostru Păstor,
Căci este bun şi iertător
Şi vă va spune: BUN VENIT!

Amin!