Trezește-te poporule

De ce te temi? Te-ntreabă Domnul ce pe tine te-a-ntocmit,
De ce plângi și-ți este groază, de ce pe drum te-ai poticnit?
De ce te uiți cu-ngrijorare, astăzi la problema ta?
Când ți-am spus că sunt cu tine si nicicând nu te-aș lăsa.

De ce iubești plăcerea lumii, de ce fugi de planul Meu?
De ce rămâi în smoala vieții, de ce vrei să-ti fie greu?
De ce tot cauți cu disperare, omului să fii plăcut?
Când Eu ți-am spus vino la Mine, căci suspinu' ți-am văzut.

De ce ești plin de amărăciune, unde-i dragostea aceea toată?
Ce pe cruce Eu ți-am dat-o, făcându-ți haina ta curată.
Unde-i iubirea cea de frate, ce te face să zidești?
Caci prin ea ajungi la Mine, si prin ea tu har primești.

Crezi că nu Mă uit la tine, și nu văd că-ți este greu?
Dar îți zic vino la Mine, căci Eu te-am iubit mereu,
Nu lăsa păcatul negru, să te lege ne-ncetat!
Dărâmă zidul despărțirii, căci vreau să fi răscumpărat!

Nici nu-ți poti imagina iubirea, când pe aripi te-am purtat,
Chiar și plânsul când te văd, când de săgeți ești atacat,
Când încercarea te doboară, Eu cu tine am suspinat,
Dar tu ai uitat de Mine, cel ce pe tine te-a creat.

Iată Eu încă-ți bat la ușa vieții și aștept să-mi deschizi,
Eu aștept cu-ndurerare, viața-ntreagă să-ți-o schimb,
Vino azi copilul Meu, ce pe nume ai fost chemat,
Căci ceasul e aproape gata, și vreau să fi acum salvat!