Trâmbița salvării

Nu știm cât va fi vremea
Când Domnul va veni,
Dar știu când El vorbește,
Pe toți îi va trezi.

Nu știm nici locul care
Din cer va apărea,
Dar știu când El ajută,
Pe toți ne mângâia.

Nu știu a Lui putere
Cu care va veni,
Dar știu a Lui iubire
Ce poate nimici.

Iubirea Lui eternă,
Din veacuri spre liman,
Vine o zi în care
Nu va mai curge-n van.

Cât timpul îți rezervă
Să te mai rogi un pic,
Întoarce-te la Domnul,
Nu vei păți nimic.

Tu lasă lumea care
Te trage-n iadul greu,
Nu e cum ți se pare,
Căci viu e Dumnezeu.

Și frumusețea lumii
E jar și foc mereu,
Te ține, te distruge,
Să uiți de Tatăl tău.

Glasul tău, o, Tată,
Cel blând și minunat,
El ne-a trezit odată,
Nici când nu ne-a lăsat.

Vor răsuna trâmbițe,
Căci timpul a venit,
Dar va suna spre cei
Ce vor fi mântuiți.

Aleargă-n graba mare
Spre Harul cel de veci,
Căci iată, vine Domnul
Și nu știi dacă pleci.

Te încurajez, măi frate,
De toate să te lași,
Căci dacă vine Domnul,
Nu ai unde să tragi.

Scăparea și adăpostul
E-n brațul Lui Cel Blând,
Ce mare a fost costul,
Pe cruce, Cel murind.

Nu căuta scăparea
În lumea aceasta mare,
Că de se-ntoarce Domnul,
El dragoste nu are.

Acum cât este Harul
Și glasul Lui te cheamă,
Tu roagă-te, ia-ți darul
Și să slujești în taină.

Uite că vine timpul
Și El a și venit,
Tu vezi cu mare grijă
Să nu fii împietrit.

Urmează calea sfântă
A Celui Preaînalt,
Citește Cartea Sfântă
Să nu devii pribeag.

Vezi să nu îți fie frică
De ce o va veni,
Căci ce-a fost scris odată,
Cel Sfânt va împlini.

Lăsați păcatul care
De El va despărți,
Mai roagă-te odată,
Căci El va reveni! (AMIN)