Trăim sfârşitul...

Trăim sfârşitul...

Trăim sfârşitul zilelor, cele de-apoi
Cu-atâta frământare între popoare,
Şi-atâta ură ce-i pornită-n răsculare
Din partea acelor, ce sunt în nevoi.

Întreaga lume se confruntă-n criză
Cu lipsuri, pentru-a vieţii existenţă,
Şi Doamne, cu a Duhului prezenţă
Tu ţii în frâu, înfricoşata-i expertiză!

E plin pământul, de multele semne:
Pe ape, iau naştere creând cicloane,
Pe-azur, se scurg în vuiete uragane,
Împrăştiind dezastrele care le cerne.

Şi toate, nu sunt decât un preludiu
Ce-anunţă-al timpului de har sfârşit,
Căci păcatul, nu mai poate fi oprit
A ajuns la zilele, înainte de deluviu.

Trăim sfârşitul zilelor, care ne-arată
Că Doamne, sus pe nori vei reveni,
Şi toate-n lumea aceasta s-or sfârşi,
Şi-o-ncepe-o altă viaţă, mai curată!

Flavius Laurian Duverna
13 februarie 2014