Trădări

În menghina perfidei istorii din alt veac
Ce-a frânt prea tare turma Păstorului cel Bun,
Loviți de persecuții, creștinii-au rezistat!
Răbdat-au strâmtorare. Și greu le-a fost, vă spun!

O sită dură, aspră cernu mereu credința,
Și mare fu durerea în Trupul lui Hristos
Când sute, mii de tineri trădat-au din dorința
De a trăi mai bine pe-acest pământ slinos.

Părinți cu lacrimi multe, părinți în rugăciune
Nu au oprit furtuna din inimile lor!
Dorința arzătoare de-a reuși în lume
A nimicit în cale-i chiar al credinței dor!

Momiți de-ndestulare într-un tărâm cu lipsuri,
Momiți de funcții 'nalte într-un popor robit,
Mulți au trădat ca Iuda, cerșind a lumii lauri,
Puțini ca Petru-n lacrimi, cu-amar s-au pocăit!

Azi, ceața libertății în goana ei cuprinse
Creștini, biserici multe și-ntregul nost' popor.
Se-ntoarce Petru umil. Sfios se-ntoarce-acasă
Nevrednic se socoate, un fiu risipitor.

Se-ntoarce-apoi și Iuda, cu țarina-mpreună,
Îndestulat și mândru de tot ce-a realizat
El vine cu viața-i căzută și păgână
Să-nvețe și pe alții trădare și păcat.

La el eliberare înseamnă răzvrătire,
Cuvântu-i piatra-n care s-a-mpiedicat mereu
Viața, pocăința le are-n stăpânire:
"Greșesc și azi, și mâine, că iartă Dumnezeu!"

Biserica lovită uitat-a să vegheze,
Se bucură când vede pe fii întorși ca frați
Nu cere pocăință, nu cere ascultare,
E mândră c-are membri cu funcții și bogați.

Nu vede cursa, lațul întinse de cel rău.
Orbită în mândria de-a fi un glas puternic,
Se bucură de oameni ce n-au pe Dumnezeu,
Se cațără-n spinarea lui Iuda cel "cucernic".

Căci Iuda are mulți urmași pe-acest pământ,
Mulți ucenici, prieteni, la numere-i atent;
Maestru-i în reglaje,"repară" prin Cuvânt,
Reface sens, idee, poruncă și accent.

Tot mai puține-s locuri în care frați, surori
Veghează la sfințirea vieții de credință,
Cei mulți cred azi că firea i-a angajat dresori
Să domine-nchinarea. Și cred că-i cu putință!

De-abia așteaptă Iuda un om neinspirat
Să strige-n gura mare: "Totală libertate!",
Să strige-alinierea cu tot ce-i lepădat,
C-atunci se simte bine și face tot ce poate!

Un singur gând ce cheamă la traiul cel firesc
Și Iuda jubilează: a triumfat, ia seama!
Destul s-a prefăcut în om duhovnicesc!
O, în sfârșit e liber să-și dea pe față-arama!

O mică ușă fost-a deschisă spre neant.
Un singur gând satanic pătrunse-n adunare
Și mâine-un șir de iude vezi clar: s-au aliat
Și etalează mândri ce prețuiesc mai tare!

Ce prețuiesc? În Duh, o mare pustiire,
În inimi, tot gunoiul din străluciri deșarte
Un ritm și-o melodie, plăcute pentru fire,
O fală de viață acolo unde-i moarte!

Dar Domnul este Viața! El a murit pe cruce
Și a biruit moartea când a-nviat slăvit!
El viața îți oferă, în cer spre a te duce
Nu fi un Iuda, frate, ci-un Petru pocăit!
Amin.