Tot mai mult lipsește rugăciunea

Tot mai mult lipsește rugăciunea,
Tot mai mult lipsește sfințenia,
Tot mai mult lipsesc acestea în dată,
Te rugăm trimite micul nor ca altă dată.

Tot mai mult lipsește închinăciunea,
Tot mai mult lipsește rugăciunea,
Te rugăm o Sfinte Tată,
Trimite vremuri de înviorare degrabă.

Tot mai mult parcă ne-am îndepărtat,
Și parcă de rugăciune ne-am înstrăinat!
Tot mai mult acestea s-au pierdut,
Și parcă nu ne mai amintim de vremurile de demult.

Tot mai mult lipsește în dată,
Acea rugăciune fierbinte minunată,
Ne e dor să vină degrabă,
Duhul Sfânt cu a Lui viață.

Toate acestea s-au pierdut,
Și parcă s-au dus demult!
Te rugăm coboară din slăvi divine,
Căci de mult am uitat acea rugăciune.

Astăzi totul este formal,
Și nu mai există har!
Căci poporul a uitat
Rugăciunea cu adevărat.

Astăzi rugăciunea se înalță,
Dar parcă nu mai are viață!
Parcă este rostită de pe buze,
Căci s-a uitat acea rugăciune fierbinte.

Te rugăm privește din înălțimea Ta,
Și trimite din nou rugăciunea acea!
Pe care Biserica o adora,
Și plângea când se ruga.

Trimite în dată,
Acea rugăciune minunată,
Și noi îți v-om mulțumi,
Părintele nostru din veșnicii.

Căci avem nevoie degrabă,
De o trezire spirituală!
Avem nevoie ca Duhul Sfânt,
Să ne ridice ca la început.

Atunci când rugăciunea se trăia,
Nu de pe buze ca acuma!
Când rugăciunea deschidea cerul în dată
Și Duhul Sfânt cobora din slavă.

Astăzi parcă nici nu a existat,
Acea rugăciune cu adevărat!
Parcă totul este doar o poveste,
Povestită cu regrete.

Dumnezeule mare,
Însuși Tu vezi din splendoare,
Cum rugăciunea a slăbit,
La poporul Tău iubit.

Nu mai are putere rugăciunea,
Să ridice pe bolnav acuma!
Nu mai are putere Dumnezeule mare,
Pentru a se face o vindecare.

Astăzi nu se mai trăiește,
Și mulți mecanic o rugă vestește
Fără să simtă în dată,
Puterea de la Rusali lăsată.

S-a obișnuit poporul Tău,
Să facă rugăciuni mecanice tot mereu,
Fără a se ruga cu foc degrabă
Cum ne învață Cuvântul Tău Tată.

Și unde v-om ajunge oare,
Cu această rugăciune de moarte
Când totul se vorbește de pe buze,
Ne va duce sus în cer cum noi spunem?

Când focul rugăciunii a slăbi,
Și totul s-a stins!
O Dumnezeule mare,
Adu' din nou o vreme de cercetare.

Când poporul din nou se roagă,
Cu foc ca Ilie altă dată,
Să se simtă cu adevărat,
Căci la rugăciune Tu ai vindecat.

Să simtă poporul Tău,
Focul rugăciunii în jurul său,
Să nu se mai roage mecanic mereu,
Căci Tu nu ne-ai învățat așa Domnul meu.

Trezește-ne degrabă,
La o rugăciune reală!
Să înțelegem cu adevărat,
Căci rugăciunea ne salvează de Iad.

Acea rugăciune cu putere,
De mișcă munții din loc cu pietre,
Acea rugăciune dorești mereu,
Să se vadă Domnul meu.

Dar fără Tine nu v-om putea,
Să facem nimic acuma!
Tot împietriți v-om rămânea,
Dacă nu faci Tu ceva.

Amin