Timpul se topeşte

TIMPUL SE TOPEŞTE

*
Trec anii... dispar... timpul se topește...
Au rămas... gânduri... vise nesfârșite!
Uitate... ascunse... nespuse... topite.
Clipele au trecut pe aripi răvășite.

Timpul... fuge iute... vine asfințitul...
Sunt multe de făcut... nu-i timp de pierdut.
Nu mai știu... cum a fost începutul...
Multe lucruri nu le-am priceput.

Am pierdut ani în șir... în zadar...
Cuprinsă de griji... nu Te-am chemat.
Darul... am uitat uneori, să-l pun pe altar.
Domnul meu... știu... Te-am supărat.

Vin cu teama... cu durere la Tine,
Mă plec pe genunchi... să mă ierți.
Zilele... din ce în ce mai puține...
Se duc... ai milă... merit să mă cerți.

Timpul nu stă pe loc... fuge nevăzut...
Se duce... numai și numai înainte.
Eu... în alergarea mea... adesea am căzut...
Ridică-mă cu brațele Tale sfinte.

Știu... n-a luat sfârșit a Ta bunătate!
Nu ții mânie pe vecie... ești îndurător.
Dă-mi înțelepciunea... divina afinitate...
Să știu prețui harul Tău mântuitor.

Minuni... de ieri... de azi... stau mărturie
Miracolelor... ce peste veacuri au trecut.
Timpul... dispare... vremea n-o rescrie...
Tu ești Sfârșit... cum ești și Început.

O mie de ani... pentru Tine... sunt ca o zi.
Şi o zi... o mie de ani, ca dimensiune.
Timpul... nu-mi poate, nimic, hărăzi.
Clipele... fac vieții mele incursiune.

Timpul... aleargă din zi în noapte...
Ziua de mâine... mai prind? Azi... mi-a rămas?
Zilele mele sunt în mâinile Tale... toate.
Înțelepțește-mă... să prețuiesc al sfințirii ceas.

Inima... în fericire deplină se avântă către stele,
Urmăresc cu ochii splendoarea zorilor eterni.
Te Slăvesc Domnul meu! Ți se cuvin laudele.
Aștept norul de slavă... aștept să mă chemi.
Amin!