Tezeşte-te

TREZEŞTE-TE

Dușmanul feroce șuieră prin vijelia păcatului,
Spulberând pacea cerului din inima omului.
Val vârtej se așează frământările în inimă,
Ca norii grei și întunecați peste lumină.

Păcatul frământă lumea! Ca lupii iese după pradă,
Ispitind cu viclenie omul, adevărul să nu-l vadă.
Sufletele tremură; gândul veșniciei e dus de vânt,
De vântul ignoranței, ce umple întregul pământ.

Lacrimi, dureri, gemete și vaiete, se înmulțesc.
Tulburarea, disperarea și răzvrătirile se întețesc.
De departe se vede lumina blândă și iubitoare...
Cu razele calde pline de milă și îndurare...

Cheamă din noapte, din pustiu, pe cel rătăcit,
La lumina Scripturii, să fie pe veci mântuit.
Pe plaiul verde unde e mereu sărbătoare,
Îl așteaptă fericirea din Veșnicul Soare.

Soarele Iubirii, Isus, ne vrea cu ardoare,
În Împărăția Lui mântuiți, pe fiecare...
Nu vrea ca să lipsească acolo, nici un om.
Primește acum în inima Ta pe Isus ca Domn.

Deschide inima, aleargă spre fericire,
Nu mai e timp, privește... în nemurire
Rodește din plin al vieții eterne pom.
Trezește-te omule, din al morții somn.