Templul lui Dumnezeu

Ce frumos era odată,
Templul acesta de piatră,
Unde frații se adunau,
Și pe Dumnezeu preamăreau.

Ce frumos când Dumnezeu se cobora,
Și Duhul Sfânt îl lăsa!
Atunci poporul se bucura,
Și pe Dumnezeu lăuda.

Duhul Sfânt lucra minunat,
Dumnezeu la poporul Lui s-a arătat,
Cu mic cu mare toți se bucura,
Căci Isus Domnul e la turma Sa.

Ce vremuri au fost odată,
În acest Templu de piatră!
Ce vremuri minunate au trecut,
Peste acest Templu care s-a făcut.

Dar ce s-a întâmplat,
Dumnezeu oare s-a schimbat?
Căci lucrurile pe care le-am auzit,
În ziua de astăzi nu mai sunt nici un pic.

Parcă Dumnezeu poporul a părăsit,
Duhul Sfânt nu mai este nici un pic!
Și acest Templu în care odată Domnul se bucura,
Parcă nu se mai simte prezența Sa.

Toate s-au schimbat,
Și toate în jur s-au modificat,
Numai Domnul nu s-a schimbat,
Dar de ce Templul gol a rămas?

Căci Dumnezeu nu suportă niciodată,
Păcatul în acest Templu de piatră!
Iar când păcatul a intervenit,
Duhul Sfânt l-a părăsit.

De aceia este așa de gol,
Și parcă nu mai ai nici un fior,
Rugăciunile s-au stins,
Și flacăra pe nici unul nu a mai cuprins.

Așteptați ceva de la Dumnezeu,
Dar nu vine răspunsul Său!
Doar Duhul Sfânt mai anunță câte odată:
Amintiți-vă de Dumnezeul vostru și ieșiți din păcat afară.

Toate s-au uitat,
Și cum ai intrat așa ești de dezbrăcat,
Căci speri ca Domnul poate va face ceva,
În Templul acesta de piatră acuma.

Si iată căci nimica nu s-a întâmplat,
Tot gol de putere ai rămas!
Tot dezbrăcat de Duhul lui Dumnezeu,
Căci păcatul locuiește în Templul Său.

Totuși speranță ar mai fi,
Dacă din somn poporul se va trezi,
Dacă va realiza în dată,
Căci inima e cu păcat încărcată.

Te întrebi de ce nu se prezintă Dumnezeu,
Acuma în Templul Său!
De ce nu vine Cel Preaînalt,
Să ne bucurăm cum ne-am bucurat odat'?

Goi am intrat și goi v-om ieși,
Dacă noi păcatul v-om îngădui,
În Templul în care am intrat,
În această zi la închinat.

Totuși haide-ți să ne cercetăm fiecare,
Suntem goi dar ne ținem fără pată!
Și credem căci Dumnezeu ne va lua,
Sus la El în slava Sa.

Haide-ți să nu ne mai înșelăm fiecare,
Cât mai este timp sub soare,
Haide-ți să ne întoarcem la Dumnezeu,
Căci El se îndură de poporul Său.

Haide-ți cu fiecare,
Să ne facem o cercetare!
De ce Templul este așa de gol,
Parcă fără nici un fior.

Nu cumva am păcatuit,
Așa cum evrei au greșit?
Și Templul gol a ramas,
Fără Dumnezeul adevărat?

Am îngăduit fiecare,
Să intre lumea cu noi la închinare,
Am umblat prin Sodoma și Gomora o săptămână întreagă,
Și vai de noi căci ne-am obișnuit cu viața luxoasă.

Am îngăduit în Templul lui Dumnezeu,
Cât mai multă urâciunea mereu!
Să nu ne mai mirăm fiecare,
De ce Duhul Sfânt nu dă daruri din zare.

Odată Dumnezeu a îngăduit,
Ca Templul Lui să fie nimicit,
Astăzi nu a mai îngăduit așa ceva,
Dar l-a părăsit pentru totdeauna.

Astăzi doar formalismul a rămas,
Unde Duhul Sfânt lucra cu adevărat!
Doar o formă de evlavie și nimic mai mult,
În Templul lui Dumnezeu de acum'.

Trezește-te poporule dragă,
Și scoate lumea din Templu afară,
Nu lăsa ca să conducă numai de cât,
Diavolul din ascuns bucuros nespus.

Trezește-te la realitate,
Căci Dumnezeu a părăsit Templu cu nestemate!
O popor de legământ,
Unde de Dumnezeul tău care te iubea nespus.

L-ai izgonit afară,
Din casa Lui sfințită degrabă,
Căci lumea tu ai adus în ea,
În loc să rămâi la sfințenia ce a fost cândva.

Trezește-te la realitate,
Căci Dumnezeu stă departe!
E departe de casa Sa,
Tu vezi nici o prezență acuma.

Tu vezi și simte inima ta,
Cât de gol ieși din Templu acuma,
Doar îți amintești câte o dată,
Când Dumnezeu se cobora degrabă.

Dacă nu ne v-om întoarce la Dumnezeu,
Gol va rămânea Templul Său!
Și ori cât am încerca,
El tot gol va rămânea.

Nimic nu atrage pe Dumnezeu,
Decât sfințenia dragul meu,
De aceia Templul Dumnezeu a părăsit,
Nu mai găsește sfințenie cum a grăit.

Doar programe fără nici un rost,
Și slujbe fără nici un folos!
Poate Dumnezeu se va impresiona,
Și din nou în Templu va intra.

Nici un efect dragul meu,
Doar sfințenia atrage pe Dumnezeu,
Haide-ți să ne sfințim fiecare,
Să fim din nou în sărbătoare.

Să curațim în dată,
Templul de lumea aceasta murdară!
Să ne sfințim fiecare,
Să vină din nou Dumnezeul cel Mare.

Să ne bocim înintea Sa,
Căci am introdus lumea în Templul Său acuma,
Să ne căim fiecare,
Pentru acest păcat mare.

Poate căci Dumnezeu se va îndura,
Și din nou se va arăta!
Astfel Templul nu va fi altceva,
Decât o peșteră goală cu lumea în ea.

Amin