Te vei căi....

De ce strici frate, bucuria,
Celui ce-are nevoie de puţin,
Un gând, o floare, simfonia,
Parfum de flori, în armonia
Momentului special de-acum?

Nu căuta să fii-n prim plan;
Aşteaptă, ajunge-al tău moment;
Nu te purta-n stil ,,căpitan''
Adjudecând în mod japcan
Că numai tu eşti cel mai drept.

Nu căuta în toate-un merit;
N-a început lumea cu tine!
Comportă-te ca om smerit
Nu eşti al pământului buric,
Şi cu nimic mai bun de-oricine!

Nu crede că eşti mai deştept,
Mai învăţat, mai erudit;
Nu te purta în mod nedrept
Considerându-te 'nţelept;
Prea 'nfumurat ai devenit!

Multă mândrie ai adunat;
Doar eul tău contează-n tot.
Ai multe, în mod abondant
Şi nu mai poţi de îngâmfat
Căci te-ai urcat pe primul loc.

Coboară de pe piedestal
Ca să respiri şi tu normal;
Fii cel de pe timpuri, natural,
Nu ca acum, transcedental;
Te vezi prea sus, abaxial.

Lasă-i bucuria-ntreagă
Cui îi ajunge doar puţin
Tu zgândări omul şi-i faci rană
Mândria ta e ca o plagă
Iar limba ţi-e plină de venin.

În tot există-un Dumnezeu
Ce vede şi bune, şi rele;
De nu-i ceva pe placul Său
Vei suferi şi... chiar eul tău
Îţi arată toate acele

Lucruri, ce nu trebuiau făcute!
De nu cobori, El te coboară!
De vrei să urci, nu ai scăriţe!
Şi întâmplări nemaivăzute
Se-abat asupră-ţi, te doboară.

Schimbă-ţi de azi caracterul
Mândria pune-ţi-o la colţ;
Liber lasă adevărul,
Te curăţă cu-aspiratorul
Nu mai fă minciunii soţ.

Întreagă lasă-i bucuria
Celui ce vrea numai un pic;
Singur, nu te elogia
Nu cere a te omagia;
Veni-va timpul când amarnic

Te vei căi, te vei căi......


26-28.01. 2017 Firenze