Te rogi acum dar e-n zadar...

Ai fost crescut în casa Lui,
Cu frații-n părtășie,
Simțeai prin Duhul Domnului
Cerească bucurie.
La Cină te-ai împărtășit
Din Cel ce este viață,
La rugăciuni ai clocotit
Cu lacrimi mari pe față.
Botezul Nou Testamentar
De tânăr l-ai primit,
Ai fost salvat și tu prin Har
De Mielul cel jertfit.
Prezent ai fost și tu mereu
Ca mulți la sărbători,
Să te închini lui Dumnezeu,
Să simți cerești fiori!
Dar ai crezut că faci prea mult,
Că-i prea mult pentru cer
Și ai schimbat tot ce-ai avut
Pe tot ce-i efemer. .
Și-n loc să vii în casa Lui
Doar pentru părtășie
Ai început (fără să spui)
Să vii doar din mândrie. .
Să te arăți tu cine ești,
Că nimeni nu-i ca tine,
Dar continuând ca să slujești
Ale faimei ruine. .
Iar azi, acum, te-ai prăbușit...
Trecut e miezul nopții. .
Căci Sfântul Mire a venit
Și au plecat cu toții!
Pustiu e satul, străzi pustii. .
E-atâta de-ntuneric...
La adunare însă știi
Că arde focu-n sfeșnic. .
El încă arde dar acum
E adunarea goală. .
Mașini parcate stau pe drum. .
Oh, unde-i a ta fală? ...
Plecat-au toți, mașina ta
Cin' să ți-o mai admire
Când frații toți în slava Sa
Plecat-au prin Răpire? . .
Iar tu în urmă ai rămas
Jos, pe pământu-n jale...
Și plângi cu-amar și-n al tău glas
Este durere mare!
Te rogi acum, dar e-n zadar:
Biserica-i plecată! . .
Retras e Duhul, sfântul Har,
Iar bolta-i încuiată!
Acuma este prea târziu
Căci te-ai legat de glie
Și vei trăi-n al său pustiu
Și-n tot ce va să vie! ...
*
Acest mesaj va fi citit
Sau chiar și recitat
De cei se vor fi trezit
Când noi vom fi plecat! . .
Dar nu e unicul mesaj
Care se va citi
Când noi vom fi-n sfântul locaș,
Ci sute, mii vor fi. .
Se vor ruga, dar în zadar
Cei ce vor fi lăsați,
Căci au respins vremea de Har,
Deci n-or mai fi luați!
*
Tu cel care acum citești
Aceste versuri scrise,
Oare te-ntrebi cum te găsești?
Ești treaz sau dus de vise? ...
Trezește-te și nu lăsa
Să-ți cadă pe ochi somnul!
Fii pregătit să poți zbura,
Căci vine, VINE DOMNUL!