Te gândești la veșnicie?...

Totul e deșertăciune
Pe acest trudit pământ,
Totul va pieri-n genune,
Totu-i goană după vânt! ...
*
Ai venit plăpând pe lume,
Un prunc mic și drăgălaș;
Ai primit și tu un nume
Precum orice copilaș.
Dar a ta copilărie
Ca un scurt vis a trecut,
Căci așa e scris să fie:
Timpul e ca prafu-n vânt!
Mai apoi, în tinerețe
În plăceri doar ai trăit;
Cei umili ca să te-nvețe
Despre Domnul, n-ai voit.
Azi ești om în toată firea
Și tot strângi cu lăcomie,
Nu-ți pasă ce-i mântuirea,
Nu-ți pasă de veșnicie...
Ți-ai coase cu-nfrigurare
La veșminte, de-ai putea,
Niște-ascunse buzunare,
Largi și lungi, pân' la podea!
Pofta de arginți fiind mare,
Rădăcina relelor,
Pe a banilor cărare
Mergi, spre dumnezeul lor.
Te gândești la veșnicie
Și că poți oricând pleca? ?
Pe pământ ești ca-n chirie,
Chiar de bani mulți ai avea!
Sufletul pe veci trăiește,
Lutul se întoarce-n lut;
Dragul meu, azi te gândește:
Pentru suflet ce-ai făcut?
Viața trece ca un sunet
Iar agoniseala ta,
Dobândită prin mult umblet,
Va rămâne altcuiva!
Când pleci, toți de tine uită,
Uită c-ai fost pe pământ;
Amintirea ta trecută
Va rămâne-un praf în vânt!
Însă dincolo te-așteaptă
Negreșit, eternitatea
Unde tu, prin a ta faptă,
Ți-ai ales viața sau moartea!
Dimensiunile eterne,
Vor primi în al lor loc
Pe omul care-și așterne
Locul sus sau jos, în foc!
Te gândești la veșnicie?
Știi tu oare unde mergi?
În pierzare și urgie
Sau în rai, azi poți s-alegi!
Totul e deșertăciune
Când nu-i pe Hristos zidit;
Căci surpa-se-va-n genune,
În pelinul infinit!
Azi, acum, alege viața
Și Ierusalimul sfânt
Ca să ai mereu speranța
Că-l vei moșteni curând!
Ca atunci când solul morții
Va veni, sigur să fii
Că, trecând de pragul porții
Vei ajunge-n veșnicii!