Talantul, e al Lui!

Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel
și cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor
învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas,
vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe
Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
1 Tes. 4:16-17.

Talantul, e al Lui!

O singură chemare - nu se va repeta,
Doar o singură dată pe nori va răsuna -
Chemare a Vieții, spre o viață pe vecie,
Pe nori ai veșniciei în har și armonie,

Să fim gata oricând, nu-i timp de ațipire,
Și nici de relaxare - e timpul de trezire,
Atotstăpânul cheamă: veniți în slujba Lui,
Veniți și mic și mare - talantul, e al Lui!

Va fi o întrebare: de ce în pământ îngropat-ai,
Talantul ce ți-am dat, știut-ai, nu uitat e
Că secera-voi și, ce nu am semănat,
Și strâng și de acolo, unde n-am vânturat

Luați-i dar talantul și dați celui ce are...
Iar voi cei credincioși, întrați în sărbătoare -
Un imn al bucuriei, străbate albastra zare...
Să ne grăbim, prieteni, căci iată-l, va apare...

- Atotstăpâne, iată, ne-ai dat - am înmulțit,
Spre slava Ta cea mare, onoare am primit,
De a fi în slujba Ta, de Mare Împărat,
Rogu-te, Stăpâne, i-a ce-am câștigat,

Rob bun și credincios, în schimb vom auzi,
Va tresălta ființa, când îl vom privi,
Nu-i mai mare slujbă, ca cea în ogorul Lui,
Favoare nu-i mai mare, ca a fi un fiu al Lui!