Tăcere.

Tăcere-n Cer. Cine va merge
Ca să salveze omul din păcat?
Un glas se-aude:
"Merg Eu, Tată. Îmi dezbrac haina de-Mpărat
Ca să Mă fac asemeni lor:
Iau chip de Om."

Tăcere. O inimă mâhnită
De greutatea multelor păcate
Spune în taină-ntr-o grădină: "Tată,
Ia de la Mine-acest pahar
De-i cu putință.
Însă mai bine să se facă
După a Ta voință.

Tăcere. A fost cutremur
Mai devreme. Și soarele s-a-ntunecat
În miezul zilei ne-mpăcat,
Că a murit un Împărat.
Lovit, disprețuit și părăsit de oameni
Om al durerii, și obișnuit
Cu suferința, muri
Să ispășească păcatul lumii.

Tăcere. Dimineață.
La mormânt o piatră răsturnată.
Ucenicii cuprinși de ceață
Își amintesc cu-o bucurie-ntârziată
Că va-nvia a treia zi.
Și a-nviat. Ca ei, de ieri, și noi de azi
Și cei de mâine... Noi toți,
S-avem viață.

Tăcere. Creștini tăcuți.
Indifereți, ucidem omenirea
Din jurul nostru. Câți
Sunt cei de lângă noi
Care ne-au auzit vorbind de mântuirea
Ce-o pot avea doar prin Isus?
Tăcem și strigă faptele în gura mare
Că nu suntem ce-ar trebui să fim.
Creștini, creștini, să ne trezim!