Suprema judecată

Da, va fi o judecată pentru-ntreaga omenire
judecată ce nu ştie harul, nici îngăduinţa,
care va turna din ceruri, fără nici o părtinire,
adevărul şi dreptatea, condamnându-ţi necredinţa.

Vei vedea desfăşurată toată viaţa-n trup trăită,
norul gândurilor tale - roditoare sau deşarte
şi prilejuri de-a te smulge din a laţului ispită
şi pe tot atât refuzul de-a te mântui din moarte.

Cum în raza de lumină, mii şi mii de corpi se-arată,
astfel vei vedea păcatul în lumina orbitoare,
când năframa de pe ochii tăi atunci, va fi luată.
Cât de orb ai fost în viaţă, de-ai putut să-i dai crezare?

Vei vedea ca niciodată, limpede tot adevărul:
Slava cerului, cununa, îngerii cântând mărire...
şi pe tronul ca safirul va şedea JUDECĂTORUL!
Ce-ai să faci, când întâlni-vei arzătoarea Lui privire...?!?

Cu cât dragostea de Tată te-a vegheat cu ocrotire,
cu cât harul şi-ndurarea ţi le-a dat cu bogăţie,
iar tu ai rămas acelaşi, în aceeaşi împietrire,
cu atât mai fără milă vei plăti în veşnicie.

Dacă Mirele iubirii a ajuns ca să condamne
cinci fecioare, aşteptându-l fără untdelemn în vase,
oricât au bătut în uşă implorând: "Deschide, Doamne!",
crezi că, aşteptând ca ele, înăuntr-o să te lase?



Dacă-ncepe judecata de la casa de-adunare,
dacă de la sfinţi începe mult temuta judecată,
câtă grijă în gândire, câtă grijă în umblare,
ca să te găsească ziua judecăţii fără pată!

Timpul lumii stă s-apună şi suspină-ntreaga fire,
Întunericul acuma e mai greu ca niciodată.
Tu întoarce-te la Domnul, la întâia ta iubire,
ca să poţi sta în picioare, la suprema judecată!

Da, va fi o judecată pentru-ntreaga omenire
judecată ce nu ştie harul, nici îngăduinţa.

Numai fiii-ndreptăţirii prin a Fiului iubire
vor primi în cer răsplata, dacă şi-au păzit credinţa.