Sunt unii-aici, ce au mintea bolnavă

Sunt unii-aici ce au mintea bolnavă

Sunt unii-aici ce au mintea bolnavă,
Sunt otrăviți cu scene ce-ntinează
Și vine seara să se culce, și se roagă:
„Iartă-mă Doamne că-am greșit”! Și iar probează
Și-adoua zi, și-n alta, că doar ce-o fi?
Și iarăși seara: „Iartă-mă Doamne că-am greșit”!

Până când merge-așa, nici omul nu mai știe
Și stă, și i se pare că-i viu – e-în agonie
Și la biserică suntem din nou cu Domnul
Și frații când ne vizitează tot la fel
Și singuri când suntem, când nimeni nu ne vede,
Cădem în acea plasă ca pradă de răzbel.

Și iar de se ivește-o mică părtășie,
Ne amintim cum Domnul lucra pe vremi cu noi
Și-acum... ce ne-amețește de nu simțim trezire?
Ne place în mocirla călduță... în noroi.

Și stă cu mâna-ntinsă și așteaptă să te prinzi
Isus, răbdând, te-așteaptă... să termini și să tinzi
Spre-o altă bucurie care ți-a pregătit
În care să te simți cu totul împlinit.
Intrând în ea vei zice: „O, Doamne, Te-am găsit!
Cu-adevărat ești totul! Ești Cel ce mi-a lipsit”!

(Nu te gândi că păcătosul e cel de lângă tine,
Eu ție-ți spun: Să cântărești! Cum ți-e lăuntrul? Bine?
Căci nicidecum mai buni nu suntem, unii decât alții,
Aș vrea să fim mai sfinți, și să trăim ca frații.)

Robit de pofte și de patimi, eu vin-naintea Ta
La Tine sper, căci numai Tu mă mai poți curăța.
Învinge Tu puterea rea ce vrea să stăpânească!
Străpunge-mă cu Duhul Tău în firea pământească!

Ca să rămân om nou, curat și serios pe cale,
În Biblie-nrădăcinat, cu platoșă, cu zale.
Să fiu Isus, mai credincios, cum n-am fost niciodată;
În rugăciuni evlavios, mai mult ca altădată.

Așa primi-voi eu puteri, să pot merge-nainte
Strigându-Te în ajutor, ca fiul pe părinte.
Să pot primi esențe tari, să mă trezesc de-odată;
O sevă... fără de hotar, din Cartea Minunată.

Eu vin de bună voie azi, de-asupra-i mă aplec;
Mă-ajută Tu când îmi vorbești, să pot să-o strâng la piept
Ca semn că înțeleg ce-mi spui, că simt că mă atingi.
Eu nu pot singur dar Tu poți ca firea să o-nvingi.

Aș vrea când o să vină curata - dimineața,
Mirele la Mireasă să îi arate fața,
Să fiu și eu Isuse găsit bun, pregătit.
Am înțeles că pentru mine, Tu ai suferit;
Să am o viață sfântă și fără de păcat,
Prin jertfă, prin credință voi fi încununat.

Vreau să rămân cu Tine! De azi mă pocăiesc!
De tot ce e gunoi, murdar, mă dezlipesc.
Mă prind de a Ta mână, mă saltă, eu Te rog;
Nu Te mai las Stăpâne! De-aici, cu Tine merg!