Sunt semne mari şi frământări în lume

Sunt semne mari şi frământări în lume

Sunt semne mari şi frământări în lume,
Ce prevestesc mereu sfârşitul pe pământ
Să luăm bine seama că nu-s poveşti nici glume,
Ci vine judecata, cum scrie în Cuvânt.

Atâtea veşti cumplite ce zilnic auzim
Războaie, inundaţii şi boli ce nu au leac,
Cuprinşi de-ngrijorare şi teama că murim,
La Domnul e salvarea de-acum şi până-n veac.

Stiinţa a făcut progrese uimitoare,
Ce până ieri erau de neimaginat,
Dar multe ne produc acum îngrijorare,
Omul nu mai e liber, de ele-i controlat.

Suntem o generaţie cu mult mai educată,
Încrezători în oameni visăm o utopie,
Dar omul fără Domnul nu poate niciodată,
Nici să se mântuiască şi nici mai bun să fie.

Cuprinsă este lumea de-un duh de veselie,
Divertismentul, idol la care se închină,
Sacrifică valori pe-un strop de bucurie,
Inimi împovărate cu tot mai multă vină.

Credinţa, pocăinţa şi o trăire sfântă,
Privite sunt în lume cu tot mai mult dispreţ,
Desfrâul e la modă în struna lui se cântă,
Pe calea lumii largă merg mulţi cu orice preţ.

Trudită-i omenirea zidind iar „Babilonul”,
Proiect născut din fire şi duhul cel viclean,
Dar a uitat că iarăşi la noi coboară Domnul,
La vremea hotărâtă, şi-al judecăţii an.

Sunt semne mari în lume şi înţelept e omul,
Ce azi se pocăieşte şi crede în Hristos,
Citind atent Scriptura discerne adevărul,
Şi-alege calea strâmtă şi-un trai curat, frumos.
Amin!

de Teodor Groza
15 Mai 2013 Vişeu de Sus