Stingătorii de candele

E aproape miezul nopții, lumea doarme în păcat
somnul dulce care-i poartă pe cei adormiți în iad...
Totuși, chiar de e-ntuneric, pe alocuri mai clipesc
Luminițe în candele pline de ulei ceresc!
Dar parcă tot mai puține stau în noapte pâlpâind
Căci la unele candele limbile de foc se sting.
Și e greu să mergi prin beznă, să-ți aprinzi focul în vas
Căci pe drum sunt multe piedici și puțin a mai rămas
Până Mirele din ceruri va suna pe nori, în zare
Deșteptarea și răpirea înțeleptelor fecioare!
Dar cât de ciudat: chiar dacă lumea doarme ca-n mormânt
Se sting parcă tot mai multe luminițe, rând pe rând... .
Pare că nu de la sine, ci de-o mână omenească
Ce urmează întru totul călăuza diavolească...
Îmbrăcați în negre haine, care nu se văd în noapte,
Cu găleți de ape tulburi înarmați, să le deșarte
Peste vasele aprinse în aceste clipe grele,
Stau la pândă să atace, stingătorii de candele!
Stingătorii de candele se-nmulțesc dar cine sunt
ei, cei ce nu stau de veghe într-un scop nobil și sfânt? ...
Sunt cei care prin biserici, sau online, batjocoresc
A Păstorului sfânt turmă, și o mai și prigonesc!
Ei sunt cei care pun piedici miilor de slujitori
Prin batjocuri, fapte rele și o ploaie de ocări!
Ei sunt cei care iau oaia de la omul cel sărac
Fără nicio remușcare, cu un gând crud și pătat.
Stingătorii de candele, ei sunt fiii rătăcirii
Ce pun mari piedici lucrării, chiar azi, în pragul Răpirii!
De aceea îi așteaptă o răsplată-nfricoșată:
Un iaz groaznic unde focul nu se stinge niciodată!
Dragi fecioare, care-n noapte privegheați în așteptare,
Fiți dar gata pentru Mire, întru-a Sa întâmpinare!
Hainele vă fie albe, nepătate, necârpite
Tot așa cum v-au fost date din zările infinite!
Și mereu nedespărțite fiți de-ale voastre candele,
Ca să nu vi se arunce apă tulbure pe ele
Ca astfel să vi se stingă! Fiți în noapte veghetoare
Căci mai sunt numai secunde până ce Mirele-apare!
Ale voastre sfinte vase fie pline orișicând
Cu rezerva minunată de ulei din Duhul Sfânt!
Doar puțin mai e din beznă, de luptat și de vegheat,
Nu vă pierdeți chiar la urmă zborul către cerul drag!
Căci precum fulgerul iese pe cer de la răsărit
Tot așa va fi venirea Mirelui vostru iubit!
De-aceea, dragi fecioare, deșteptați-vă, fiți gata
Și vegheați, căci vine Domnul! Aleluia! Maranata!