Statornicie

Ce ușor îți vine sã vorbești de toate
Cȃnd hambaru-i mare și ai sãnãtate,
Cȃnd ai somnul dulce și ți-e tolba plinã,
Cȃnd în casã-i pace, cȃntec și luminã!

Ȋnsã, dacã-acestea se vor termina
Vei rãmȃne-același? Nu te vei schimba?
Vei privi la ceruri? Vei privi la El?
Vorbele și fapta îți vor fi la fel?
Sau te vei întoarce în “Egiptul lumii”
Amãgit de pofta și plãcerea cãrnii?

N-ai credințã vie, pace și rușine
Dacã firea veche mai domnește-n tine.
Fãrã împlinirea nașterii din nou
Stai în închisoarea propriului tãu “eu!”

Creștin nu e-acela doar de vreme bunã;
Creștinu-i statornic chiar și în furtunã.
Cel ce se încrede în Isus Cristos
Știe sã trãiascã sincer și frumos.
Știe cum sã poarte crucea vieții sale
Și pe înãlțime, și-n a morții vale.
Chiar udat cu lacrimi drumul sãu de-ar fi
Sufletul lui știe cã va birui!
Și va strȃnge roadã, și va fi mai bun
Nu doar cȃnd e Paște, sau cȃnd e Crãciun!

Fii și tu asemeni unui bun creștin
Orișiunde-n lume și-n al tãu cãmin,
Dãruind luminã, pace și iubire
Și Cuvȃntul Vieții pentru mȃntuire!
Sã te-ncrezi în Domnul și-n a Sa lucrare
Și în bucurie și-n dureri amare.
Ȋn belșug și-n lipsã, între flori și spini
S-aduci mulțumire și sã te închini!

Nu poți fi statornic, suflet credincios,
Dacã nu te-asemeni cu Isus Cristos!
Omul, precum pomul, bun sau rãu, se știe
Dupã rod, sãmȃnțã, și statornicie!


Florești, Cluj