Stapanul Universului

STAPANUL UNIVERSULUI!


Tu... stăpânul fără margini... peste marginile lumii...
Peste roiuri luminoase... izvorând din infinit...
Peste întreg Universul... peste sute Galaxii...
Ne atragi cu magnetul vieţii... cu dor nemărginit.
Iubire... din infinit!

De milenii... pe acest pământ străin... parcă uitaţi...
Generații din generații... ne credem minunați.
În nemărginire... ne-învârtim... uitând cu totul...
Că suntem... pumn de țarână... modelați de Domnul.
O suflare e Omul!

În curând... întunericul s-arată... Anticristul... să troneze...
O Împărăţie-ntreagă... s-o supună... pe el să-l venereze.
Această lume... întreagă... într-o clipă... va fi suspendată...
Şi ca sulul... unei cărți... va fi... toată... adunată...
Dintr-odată!

Nemurire... ca şi iedera de arbor... ai fost... de om... legată...
Însă... doar puţini aceia... ce-au crezut... că eşti adevărată.
În ungherul creierelor noastre... ai fost... imagine clară...
Dar puţini... au vrut... a pricepe... să Te înțeleagă...
Tu-ai salvat lumea-ntreagă!

Urechea... a tot auzit... mintea... în imagini încâlcite...
Gândurile... le-a-învăluit... morții... să se frământe.
Oboseala... slăbiciunea... toate relele făcute... mocnite...
În păcate adunate... peste om... grămadă... strâmte...
În mândrie sunt înfipte!

Pentru depărtarea de Dumnezeu... moartea acuză...
Nu lumina revărsată peste lume... ci păcatele sunt o cauză...
În mod fatal... depărtează omul... de veşnicie...
Fac sufletul... să fie chinuit... în amară mizerie.
Nimicnicie...!

Cum revarsă luna plină... splendoarea ei... liniştită...
S-a revărsat iubirea... peste fecioara... menită...
În ea... Cuvântul... să ia fiinţă în trup... El... Sfântul Nemurii.
Și-a pregătit omului... în veșnice... trupul nesupus putrezirii...
În Harul iubirii!

Stăpânul Universului... sub chinuri zdrobitoare...
A salvat omenirea... care... trebuia... să moară.
El și-a dat viaţa... căci avea puterea... să şi-o dea...
Şi avea puterea toată... înapoi să şi-o ia.
El e veşnicia!

Timpul vremelnic... trăiește clipa... devine veşnicie.
Şi în urma vremii... rămâne... o întindere pustie...
Ce-i ce-au stat... depărtați de lume... cu inima smerită...
Stau acum... în lumină... pe o pajiște-înverzită.
Cu viață mântuită!
Amin!