Stă Sulul Cărții

Stă Sulul Carții Sfinte deschis pentru oricine
Ar vrea să afle drumul spre ce-i nemuritor!
Cine mai vrea s-apuce pe căile divine,
Încă mai are șansa să aibă-un Salvator!

Căci și astăzi mai zboară a Cerului solie
Să ducă-n zări departe, la orice muritor
Vestea răscumpărării, Sfânta Evanghelie,
Să spună tuturora de-un Sfânt Mântuitor!

Dar cine are astăzi urechi ca să asculte
Ce zice Duhul Celui ce șade-n veșnicii?
Din miile de șoapte, din strigătele multe
Cine putea-va oare ce-i sfânt a deosebi?

Deși se strigă-n zare, că vine ațipirea,
Că somnul cel de moarte pe mulți i-a și răpus,
Sunt mulți ce-și pierd la urmă, pentru veci mântuirea
Și marea întâlnire cu Mirele Isus!

Mă uit și văd cum vine Satan cu viclenie
Și amăgind pe-aceia care nu s-au smerit,
I-aduce-n adunare să semene mândrie
Prin vorbe și purtare de om nepocăit.

Scriptura e călcată de-aceștia în picioare,
Ne spun povestioare, s-arate că ei știu,
Ei dau ca bun exemplu oameni din lumea mare,
Și nu Îl iau ca pildă pe Cel ce este Viu!

Poporul stă și-ascultă sorbind otrava toată
Și strigă "aleluia" la ce este firesc.
Iar cei ce stau de strajă, la a cetății poartă
Sunt prinși de mreaja morții și nu se mai trezesc.

Ei strigă-n gura mare că ei nu sunt din lume,
Că țara lor e-n ceruri, lângă al vieții pom,
Se laudă că ei poartă al lui Isus sfânt Nume
Și-L au pe Împăratul ca Rege și ca Domn,

În bubuit de tobe aduc acea-nchinare
Stricată, zgomotoasă, cu răcnete din iad.
Ei strigă și dansează în sunet de serbare,
Cuprinși de duhuri rele, pe spate-i vezi cum cad...

Și spun c-acesta-i Duhul cel Sfânt din Cer, Arvuna
Și că ei au puterea de-a face mari lucrări...
TREZIRE frați, căci iată, aceasta e minciuna
Ce-i va-nșela pe oameni în cele patru zări;

Acesta-i anticristul, ce merge spre pierzare,
Și-a început lucrarea de-a înșela pe mulți!
Lucrarea lui se-ntinde și intră-n adunare
Prin oameni ușuratici, care se dau că-s culți;

Prin lecții învățate de om la seminarii,
Prin școli și masterate, prin studii de-orice fel... !
Mimează a credință, însă ei sunt tâlharii
Ce nu intră pe poarta care e Sfântul Miel!

Ei nu vorbesc prin Duhul, nu știu ce e trăirea
Cu Domnu-n odăița să stai pe turn la post,
Să vezi când vin vrăjmașii, s-aducă nimicirea
A tot ce stă-n picioare și încă are rost!

Ei spun ca nu se poate trăi ca altădată,
În modernismu-acesta, căci toate s-au schimbat;
Și fac din calea-ngustă, o cale tot mai lată
Că nu-i vreo diferență între ei și păcat!

Răstălmăcesc Scriptura justificându-și traiul
Și spun că rău-i bine și binele-i păcat...
Cum poate grâul, frate, să semene cu paiul?
Și cum să spui că bezna e un loc luminat?

Nu stii că Însuși Domnul a spus c-o să despartă
La urmă, oi de capre și boabele de pai?
Ia seama la trăire, să nu ai acea soartă
Când fi-va judecata, tu să fii smuls din rai!

Trezire frați, trezire... ! Căci vântul care bate
Aduce vremuri tulburi și falși învățători.
Azi să strigăm din suflet, spre-Acela care poate
Să rupa-a noastre inimi din a lumii prinsori!

Și într-un duh și-un cuget să ne unim cu toții
Ca un zid de aramă în fața celui rău;
Să vină Duhul Slavei, să mai învie morții,
Să știe tot pământul că mare-I Dumnezeu!

Să mai ridice oameni care să stea-n spărtură,
Să dreagă zidul care-i de vrăjmaș dărâmat;
Umpluți de Duhul Vieții, cu mâna pe Scriptură
Să apere-Adevărul cel sfânt și neschimbat!

Să lase moștenire celor ce vin din urmă
O cale ce-i curată si-ngustă, cum stă scris!
Să spună tuturora că Cel ce e la cârmă
Nu minte, nu înșeală, nu face compromis!

E sfânt și fără pată, și drept în toate cele,
Și ne-a cerut și nouă să facem tot la fel
Ca cel ce șade-n ceruri, chiar dincolo de stele,
Ne vrea să fim lumină, să fim așa ca El!

Te-ntrebi: dar, cum se poate ca ce e din țărână
Să fie fără pată, și drept, curat și sfânt?
Răspunsul este unul: Puternica Sa Mână
Ne-ajută în umblarea de pe acest pământ.

Azi cere-I călăuza, iar El te va conduce
Spre culmi cerești de glorii, spre ce-i nemuritor
Și lasă-L să lucreze după voia sa dulce,
Și bună, și plăcută, căci El e bun Păstor!

Amin!